Bine ati venit!

mulţumesc ca îmi vizitaţi blogul şi că ma citiţi! Prezenţa voastră aici, în căsuţa aceasta, atât de intimă a sufletului meu, a însemnat, de multe ori, alinarea de care aveau nevoie rănile mereu deschise ale sufletului meu, încrederea care-mi lipsea pentru a mai face un pas pe acelaşi sinuos drum. Să aveţi lumină şi bucurie în noul an, să vă fie sufletele calde şi mereu îmbrăţişate de sentimente înălţătoare. Să fiţi mereu înconjuraţi de frumos şi de bunătate! Vă doresc multă sănătate! Georgeta

luni, 9 februarie 2015

7 barbaţi nepotriviţi pentru o relaţie

Exista foarte multe tipuri de barbati, dar, dintr-un motiv sau altul, unele femei il prefera intotdeuana pe acela nepotrivit. Chiar daca nu te numeri printre masochiste, se poate sa fi avut si tu de-a face cu unul din specimenele descrise mai jos.
Afla care sunt semnalmentele unui barbat nepotrivit pentru o relatie ca sa nu te trezesti indragostita de Mister Wrong.

Baiatul rau
Un clasic al genului „barbat nepotrivit”, baiatul rau are tot ce ii trebuie ca sa iti suceasca mintile. Este carismatic, enigmatic si deseori foarte bun la jocurile de cuvinte. Cu toate acestea, daca pare mai degraba rece decat ganditor, daca e prea plin de toane ca sa poti sa discuti cu el si daca are o atitudine negativa fata de tot si toate, ai de-a face cu un tip imposibil de care este bine sa scapi cat mai repede.

Barbatul casatorit
Ti-ai spus ca nu ai iesi niciodata cu un barbat casatorit, dar iata ca ti s-a intamplat si tie. Motivele pe care le gasesti sunt diverse - este nefericit. Sotia lui nu e femeia potrivita pentru el, ea il insala, este in plin proces de divort etc. Toate acestea nu conteaza. Chiar daca se plange non-stop ca e nefericit, dar nu o paraseste pe sotia lui, te ia de proasta. Cel mai probabil simte nevoia sa faca pe cocosul si pe Don-Juan-ul, ca sa isi improspateze ego-ul. Nu fi naiva! N-o sa fi niciodata mai mult decat „vioara a doua”.

Barbatul vesnic departe
Nu vorbim despre relatiile la distanta, care pot functiona foarte bine daca exista vointa. Vorbim despre acele relatii la distanta pe care el le prefera asa si face orice ca sa le mentina la acel nivel superficial. Daca esti implicata intr-o relatie „long-distance” cu cineva care nu da semne ca vrea sa iti fie aproape tot timpul, care nu face niciun efort ca sa fie cu tine si tu faci totul, care nu iti da niste raspunsuri cu privire la momentul in care veti fi, in sfarsit, impreuna asa cum trebuie, atunci este cazul sa-i dai papucii.

Barbatul indisponibil emotional
Acest barbat este incapabil sa se lege emotional de tine. Are intotdeauna un scut, nu te lasa sa te apropii cu adevarat nicicum si iti da de inteles ca poate trai foarte bine si fara tine. Singura relatie care va functiona cu un asemenea barbat este cea de specialist/pacient, in cazul in care esti psiholog de meserie. Dar daca nu vrei sa-l psihanalizezi, iti recomandam sa-l saluti din mers.

Barbatul alergic la un angajament serios
Este vorba despre barbatul cu care iti petreci 10 ani de zile si el tot nu este pregatit sa te ia de nevasta, sau sa se mute cu tine, sau sa faca orice alt pas care denota faptul ca e capabil sa isi asume un angajament serios. El si-ar dori ca lucrurile sa ramana exact asa cum sunt acum. Daca nu te poti baza pe el si stii ca la greu iti intoarce spatele, atunci intoarce-i-l si tu. Nu are rost sa il obligi sa faca ceva ce nu isi doreste.

Barbatul one-night-stand
Este genul de barbat care se lauda cu lungimea listei de cuceriri. Stie cum sa te seduca si ce sa iti spuna, dar dupa ce s-a culcat cu tine, dispare fara urma. Cel mai periculos barbat de acest tip este acela care te scoate la intalniri si iti da de inteles ca vrea mai mult de la tine, doar ca sa faca sex cu tine. Recunoaste-l dupa replicile ultra-cizelate si lucrate care denota falsitate si dupa aluziile constante la sex si la felul in care acesta nu este, de fapt, atat de important. Scapa urgent de acest Don Juan wannabe!

Barbatul iresponsabil
Acesta este o combinatie din toate tipurile mentionate mai sus. Cel mai rau lucru este ca este selectiv cu momentele in care isi dovedeste iresponsabilitatea. Desi iti este alaturi in anumite momente, dispare fara urma in altele, lasandu-te de izbeliste. Vine dupa tine cand are chef, te ingrijeste daca esti bolnava tot numai cand are chef, te suna dupa acelasi principiu si, de foarte multe ori, iti da de inteles ca… nu are chef sa te vada. Un om care nu iti poate fi alaturi in chestiuni mici, ca de exemplu cararea sacoselor grele de la magazin pana acasa, nu te va tine de mana nici atunci cand vei avea un necaz serios.


Sursa: Modista.ro

Ce NU trebuie sa faci dupa o despartire

De cele mai multe ori, cuplurile ajung la despartire in urma unor greseli, fie a unuia, fie a altuia, fie a ambilor parteneri. Greselile insa persista si dupa despartire sau mai ales dupa ea. Partenerul alungat incearca sa recastige increderea celuilalt, fara sa mai tina cont de nici un fel de reguli, aspect care duce deseori la o inrautatire a situatiei.

Afla ce NU trebuie sa faci dupa o despartire, pentru a nu agrava si mai mult o stare de lucruri deja tensionata.
Nu ii repeta insistent partenerului sa se intoarca la tine
Inainte de toate, pune-te in locul partenerului tau. Daca tu ai fi fost dezamagita de iubitul tau, l-ai fi parasit si apoi el te-ar fi rugat insistent, ori de cate ori ar fi avut ocazia, sa te intorci la el, care ar fi fost reactia ta? Nu te-ai fi indepartat si mai mult? De multe ori, incercarea de apropiere nu face decat sa raceasca si mai mult relatia deja afectata de ruptura. Nu fi agitata si nu actiona la primul impuls. Lasa lucrurile sa decurga de la sine, nu ii arata ca esti chiar atat de disperata sa fiti din nou impreuna.
Nu exagera atunci cand vrei sa iei legatura cu el
Dupa despartire vei simti nevoia, uneori extrem de intensa, de a-l vedea, de a-i vorbi. Incearca iarasi sa fii cat mai moderata posibil. Nu il suna intr-una, nu ii trimite mailuri si sms-uri fara limita si, foarte important, nu ii face vizite neanuntate. Incearca sa fii sau macar sa pari cat de cat detasata. Orice exces nu face decat sa perecliteze orice incercare de reparare a situatiei.
Nu vorbi cu toata lumea despre despartire
Despartirea te poate afecta profund si din aceasta cauza vei simti in permanenta nevoia sa vorbesti despre acest lucru, sa te confesezi celor apropiati. Rezuma-te insa doar la o prietena foarte apropiata sau la o persoana in care ai incredere. Nu trebuie sa afle toata lumea despre problema ta, deoarece oamenii au grija de multe ori sa duca vestea mai departe. Si vei remarca surprinsa cat de mica este lumea, iar eventuale barfe ajunse la urechea partenerului de care tocmai te-ai despartit nu iti va asigura o imagine tocmai favorabila.
Nu iti trimite cea mai buna prietena/ cel mai bun prieten pe post de ambasador al paciiNu crede chiar tot ce vezi in filmele americane. O relatie nu se repara prin intermediul unei terte persoane. Dimpotriva, o eventuala vizita a unei a treia persoane nu face decat sa stearga orice urma de intimitate si de confort. Partenerul tau se va simti stanjenit si nu va dori sa vorbeasca despre o astfel de problema cu altcineva decat cel mult cu tine. Problema despartirii tine exclusiv de cuplu, nu trebuie sa mai implice pe nimeni altcineva.
Nu incerca sa il faci gelos
Desi multi considera ca gelozia poate aduce inapoi doi oameni care candva s-au iubit, lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Partenerul tau iti poate evalua comportamentul ca fiind unul usuratic si superficial. Daca la scurt timp dupa despartirea de el te afisezi cu un alt barbat, el va gandi ca de fapt nici macar nu l-ai iubit cu adevarat si ca ai jucat teatru tot timpul, avand in vedere faptul ca te-ai atasat atat de repede de altcineva. In plus, gandeste-te la faptul ca te joci cu sentimentele unei alte persoane, pe care o implici intr-o razbunare la care cu siguranta nu si-ar dori sa ia parte.
Nu il spiona
Mai ales in perioada imediat urmatoare despartirii, vei fi tentata sa afli despre partenerul tau ce face, unde este, cu cine se intalneste si asa mai departe. Cum el nu iti va mai furniza astfel de informatii, curiozitatea nu iti va da pace. Incearca insa sa nu dai dovada de lipsa de maturitate, spionand si cautand obsesiv informatii despre ceea ce face. Daca afli intamplator, asta e, insa nu o face din proprie initiativa. La un moment dat poti cadea in ridicol.
Nu iti vorbi partenerul de rau
Dupa despartire te simti ranita si tradata. Implicit vei simti nevoia sa il ataci pe cel care te-a facut sa suferi si vei ajunge chiar sa il vorbesti de rau in fata celorlalti. Incearca insa sa te abtii, este posibil sa nu ai dreptate, desi tu esti convinsa ca el e cel care a gresit. In plus, oamenii nu sunt intotdeauna dispusi sa asculte problemele de cuplu ale altora. Le au si ei pe ale lor.

Sursa: Stilfeminin.ro


Cum sa uiti un barbat pe care nu il poti uita











Dupa o despartire, cel mai greu aspect este acela de a uita persoana pe care o iubeai sau pe care inca o iubesti. Fie ca este vorba de trecerea catorva ore sau luni, poate ani, nu oricine poate sa uite atat de repede pe cel cu care a petrecut o anumita perioada de timp si cu care si-a impartit viata. Exista insa cateva lucruri pe care le poti face pentru a uita barbatul pe care aveai impresia ca nu il poti uita niciodata.


    Rupe orice legatura
    Primul si cel mai important pas de a trece peste o relatie trecuta si peste socul despartirii este tocmai ruperea oricarui contact cu persoana in cauza. Aici intra si telefoanele, sms-urile, mesajele de pe retelele sociale si cu atat mai mult intalnirile. Daca vrei intr-adevar sa uiti un barbat si sa poti merge mai departe, trebuie sa eviti orice legatura cu el. E alegerea ta, insa trebuie sa fii constienta de faptul ca orice reintoarcere aduce cu sine vechile suferinte si probleme.

    Nu te culca cu el
    Poti fi tentata sa faci sex cu el tocmai din cauza ca te simti ingrozitor de singura si de deprimata. O noapte petrecuta cu el iti va face insa mult rau. Chiar daca initial fiecare promite ca e ultimul vostru contact sexual, este foarte posibil ca cel putin tu sa te reatasezi de partener si sa speri la o eventuala impacare si revenire la normalitate. Sperantele iti vor fi insa spulberate, asa ca nu vei avea parte decat de o noua stare de rau si de momente deprimante.

    Plangi, dar mergi mai departe
    O despartire te poate aduce in pragul deznadejdii, mai ales daca respectivul barbat insemna totul pentru tine. Nu lasa insa aceasta stare sa te afecteze prea mult timp. Trebuie sa treci peste, orice ar fi, si trebuie sa fii constienta de faptul ca si tu ai viata ta si drumul tau. De aceea, acorda-ti un ragaz de o zi pentru a plange, insa scurteaza ulterior pe cat posibil starea de rau pe care ti-o provoaca respectiva despartire.

Analizeaza relatia cu bune si rele
Pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat si pentru a trece mai usor peste, trebuie sa analizezi cu atentie cele intamplate. Ce a mers si ce nu a mers in relatia voastra? Ce a fost bine si ce a fost gresit? Unde ai gresit tu si unde a gresit el? O astfel de introspectie te va ajuta sa fii mai atenta pe viitor si sa nu repeti greselile din trecut. 

Pune-te pe tine pe primul planDaca pana atunci, incercai sa ii fii partenerului pe plac tot timpul si gandeai mereu lucrurile pentru doi, acum ar fi cazul sa te gandesti mai mult la tine. Acum tu esti prioritatea, iar el nu mai conteaza. Pune-te pe tine pe primul loc si gandeste-te la faptul ca trebuie sa mergi mai departe si sa iti croiesti propriul drum in viata, fara sa il mai implici pe el in ecuatie. In timp vei aprecia acest mod de abordare, iti vei redescoperi hobby-uri si activitati la care este posibil sa fi renuntat din cauza lui.

Sursa: Stilfeminin.ro



Mici consideraţii despre iertare şi paliativul uitare

Am să-mi încep mica mea aserţiune vizavi de sublimul şi divinul act al “iertării” şi meschinul şi umanul act al „uitării” cu explicatia potrivit DEX a cuvântului paliativ.
Deci paliativul este ceva “care face să dispară doar temporar simptomele unei boli, fără a o vindeca. 2) fig. (despre soluţii, propuneri, măsuri etc.) Care nu rezolvă definitiv o dificultate; cu efect trecător, o soluţie care aduce o rezolvare de moment, care rezolvă provizoriu o situaţie sau efectele ei”

“ Care nu rezolvă definitiv o dificultate” cât adevăr grăit în această explicaţie, pentru că eu asa consider uitarea un paliativ lipsit de generozitate, de nobleţe sufletească care trădează sufletul mic, egoist şi până la urmă sută la sută omenesc. Da!... sută la sută omenesc, pentru ca egoismul uman ne damnează de a incapabili de a ierta, ci doar de a trece cu vederea, de a înghesui în străfundurile conştiinţei îmbâcsite de frustrări momentul ofensei, ranchiuna orgoliulul rănit, ura cumplită care cangrenează întregul spirit şi care devine la un moment dat atât de insuportabilă şi dezintegrantă psihic pentru cel ce o poartă în suflet încât se decide ca ultimă şansă de ieşire din propriu calvar, să-şi gratuleze conştiinţa “post mortem” cu clemenţa uitării. Da!..”post mortem” aţi citit bine, întrucât eu cred că atata timp cât am dat deja drumul şuvoiului de resentimente, de ură, de ranchiună, de invidie, de mânie, de supărare şi furie şi nu le-am putut domoli cum se spune în Biblie „
să nu apună soarele peste mânia voastră” în Efeseni 4-26, deja ne-am “omorât” sufletul cu păcatul neiertării, ne-am autoosândit, ne-am autopedepsit la situaţia de a însemina definitiv în sufletul nostru ura ascunsă şi nevindecată, rană care v-a sângera la orice mica zgândărire de orgoliu, şi care v-a extermina din faşă mult timp orice încercare de iertare. Am cazut pe topoganul lucios al pierderii de sine şi nu ne putem opri pâna nu cădem cu fundul de pământ când, ori ne trezim şi uităm ori sucombăm odata cu dispariţia noastră fizică şi ura ce o hrăneam în noi.
Aş vrea să fiu cît de cît coerentă în această mică propunere eseistică cu privire la tema a ierta şi a uita, si de aceea până a mă lansa în mici reflecţii psihologice vizavi de aceste sentimente, nu am putut să nu observ bizareria semantica a limbii române care pentru doua sentimente aflate la perfect antipod foloseşte cuvantul ura care pe de o parte înseamnă „a adresa cuiva o dorinţă de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acţiune etc.), a dori ceva cu o deosebită afecţiune”, dar pe de altă parte înseamnă şi “a purta în suflet un sentiment puternic, nestăpânit, de duşmănie faţă de cineva sau de ceva,
sentiment puternic de antipatie profundă (faţă de cineva sau de ceva). ◊ ~ de moarte, aversiune foarte mare. 2) Atitudine duşmănoasă; ostilitate; vrajbă”
Am spus bizarerie semantică pentru că folosirea aceluiaşi termen în contexte total antonimice, sugerează fulgurant fragilitatea şi usurinşa cu care se trece la cei doi antipozi , această muchie atât de instabilă şi aş spune genial suprinsă semasiologic de chintesenţa lexicală a limbii române:cât timp iubim iertăm uşor, dar când deja ne-am rătăcit sufletul în hăţişurile urii nu mai putem ierta, aproape că nu mai putem nici uita, deoarece ura ca şi iubirea leaga la fel de puternic cele două fiinţe, se spune că ura ca şi iubirea leagă cu lanţuri grele cele două persoane, lanţuri pentru ruperea cărora va dura ani să găsim calea.
De fapt ce este iertarea versus uitarea., cum îşi exprimă ele parametrii la nivel de psihic, emotional, atitudinal si din punctul de vedere al gesturilor nonverbale.
Dar să încep mai bine cu descrierea câtorva parametri atitudinali ai unei persoane care urăşte, care traieşte resentimente puternice:
1-începi să te gândeşti foarte mult la celălalt, la cel care te-a supărat şi dacă te gândeşti mai tot timpul tău liber este foarte grav, deja eşti virusat foarte tare, te trezeşti noaptea şi nu poţi să dormi,plângi, eşti furios.mergi la biserică şi plăteşti slujbe,te vitimizezi,te martirizezi, dar la un moment dat realizezi cât de mult de gândeşti, cât timp preţios din tipul tău de regenerare spirituală îi acorzi, şi asta te frustrează şi mai rău,dar începe să îţi placă sentimentul, lanţul acesta emoţional în care singur te-ai legat şi treptat cazi prizonierul unor astfel de veşnice gânduri şi care sunt atât de nocive încât la un moment dat devin tiparul nostru comportamental, dar nu faci nici un e fort să scapi de ele pentru că :
2-începi o campanie de denigrare a persoanei urâte,paralel cu autovictimizarea: “ câte ai fost nevoit să înghiţi, să suporţi, să treci cu vederea, nu mai poţi continua să lucrezi cu persoana, mai bine preferi să renunţi la tot, etc.”
3-în mediile comun frecventate în momentul cand te întâlnesti ai o atitudine ofensată, o privire rece şi duşmănoasă, crispată, manifestată mai ales când crezi că nu eşti văzut de persoana în cauză, dar să ferească D-zeu ce poate surprinde un aparat foto, ce săgeti otrăvite îţi pornesc din ochii care altă dată erau senini şi blânzi, sau eşti veşnic bântuit de o supărare evidentă care iţi alungeşte obrazul şi te schimonoseşte.Uneori simpla intersectare îţi declanşează un tremur fizic pe care cu greu îl poti stăpâni, sau dimpotrivă bravezi încercând să afişezi o detaşare superioară prin adoptarea unei atitutudini de ignorare ca şi cum nu ar exista prin preajmă persoana în cauză, dar care, de departe are damf de fals, pentru că de fapt tu nu îţi poţi ascunde propriul disconfort de a te întâlni şi oripilarea că mai îndrăzneşte să frecventeze aceleaşi medii cu tine, iar comportamentul civilizat pe care îl adopţi este foarte stresant şi incomod întrucât e greu de mimat.
4-cauţi să faci presiuni de tot felul de la simple aluzii pâna la şantaje explicite asupra prietenilor comuni, pentru a forţa ca aceştia să ia atitudine şi să îşi decline public opţiunea cu cine ţin şi de partea cui sunt, sperând de fapt că vei atrage către sine un val de simpatie enormă şi atitudinea grupului va converge către a ignora şi ostraciza la zidul infamiei persoana nedorită alias urâtă de tine, încât aceasta va renunţa într-un final de la sine, să mai vină în spaţii publice comune.
5-începi o campanie concurenţială, încercând să faci lucruri identice cu persoana în cauză în elanul de a-i arăta că şi tu esti capabil să gestionezi la fel de fericit o situatie, să creezi ceva, etc. Rezultatul este de fapt o clona care are valoare doar pentru tine, care ai clonat deoarece ţi-ai dovedit capacitatea de a face acelaşi lucru cu cel cu care ai intrat într-o astfel de competiţie, dar în planul devenirii generale, al evoluţiei şi creativităţii utile la nivel public, ca expresie de autodefinire personală valabilă şi de uz social general nu ai dovedit nimic, întrucat clonele sunt simple copii şi niciodată nu vor avea încărcătura creativă şi avangardistă, respectul şi aprecierea originalului, şi deci crearea unei clone este un efort inutil care nu înseamnă evoluţie ci simplă capacitate de a copia ceva, dar care într-adevar îţi dă senzaţia de putere şi victorie.
6-când frâiele autostăpânirii le-ai scăpat rău din mâini începi să utilizezi jigniri verbale care îţi scapă în mod public, calcând în picioare toată buna educaţie pe care cu multă grijă ai afişat-o ani de zile, lăsând la vedere natura ta primară, adevăratele trăiri expuse frust fără mască socială. Deja nocivitatea resentimentelor tale este foarte gravă pentru că a atins nişte dimensiuni de exprimare care merg către graniţa patologicului, şi este foarte dezintegrant pentru tine şi foarte nociv pentru imaginea ta publică.Soluţia este doar in tine, speranţa şi puterea de a-ţi tămădui sufletul stă doar în tine si nimeni nu te poate ajuta din afară, decât tu însuţi confruntându-te direct cu propria-ţi constiinţă şi cautând să-ţi recâştigi armonia pierdută.
7-La un moment am vrea să ne oprim fiindcă ajungi la concluzia că ai scăpat rău caii la vale şi nu ştii cum să îi mai stăpâneşti alias resentimentele, actele de agresivitate comportamentală faţă de celălalt . Pe de o parte am vrea să ne oprim,deoarece lucrurile au luat o amploare foarte mare şi chiar nu ne doream aşa ceva, dar nu mai putem da înapoi, întrucât deja public am exprimat o atitudine pe care nu mai avem tăria de a o renega, sau pur şi simplu ne temem pentru noi înşine de a darui iertare întrucât asta ar însemna că toate acuzaţiile aduse celuilalt pâna atunci să le anulăm, să recunoaştem public că ne-am înşelat Şi atunci se întâpla câteva lucruri
8- Nu poţi întrucât toată lumea ar afla de eroarea ta, ceea ce crezi tu că ţi-ar ştirbi imaginea publică având impresia ca vei da dovadă de neseriozitate
-tu ai fi obligat să îţi reconverteşti sentimentele asupra celuilalt adica să stergi total acuzaţiile care i le-ai adus până atunci, şi să pui în loc altele de iubire, de apreciere si stimă
9-rămâi fără arena de proiecţie a unor sentimente, cele negative, prin iertarea celuilalt.Dacă iertarea nu este autentică, de aceste sentimente negative nu scapi pentru că începi să le proiectezi în sine reconvertind ura, ranchiuna, furia, invidia, supărarea în stări de frică, de vulnerabilitate, de confuzie, de remuşcare şi ti se pare mai uşor de suportat primele stări pentru că îţi dau falsa senzaţie că nu te afecteză, doar sunt adresate celuilalt şi trăirea lor îţi mai dau artificiala impresie de forţă .
10-de asemenea dacă mai deţii un rol de lider începi o campanie pripită şi neonorantă pentru tine de a-i restrânge prerogativele celuilalt înainte de termen, de a-i suspenda unele drepturi şi proiecte, şi toate astea pentru că iţi dau pe moment edulcoranta senzaţie a unei victorii. În fapt nu îţi etalezi decât frica, tirania, teama de abilităţile celui care tu îl crezi adversarul, duşmanul tău, şi toate acestea sunt expresia a unei imagini de sine depreciate care are nevoie de reconfirmări în forţă Şi uite aşa poate să apară şi teama de a oferi iertare, pentru că te-ai obişnuit prea mult să-ţi întreţii angoasa,degringolada şi calvarul autostimulat spiritual.
11-supărarea, ofensarea apare brusc din lucruri absolut minore, de fapt cauţi nod în papură cu lumânarea de Paşti şi aproape orice ar face celălalt, ţi se pare o ofensă personală direcţionată sigur şi precis către tine, şi începi să aduni pe o tablă mentală şi să rememorezi evenimente trecute care atunci la momentul producerii lor nu le-ai dat nici o conotaţie conflictuală, sau ofensatoare, dar acum post factum le reinvesteşti cu capacităţi jignitoare suflând mai abitir în jarul ranchiunii care mai devreme sau mai târziu iţi va pârjoli sufletul tau, nu pe cel al adversarului închipuit.

Sursa: D.Sava


Trec o singură dată prin viaţă!

Tocmai de aceea, orice lucru bun pe care îl pot face sau orice gest de calitate pe care îl pot face vreunei fiinţe umane, trebuie să îl fac acum, pentru că nu voi mai trece niciodată pe aici.

Tereza de Calcuta

Secretele unui mariaj de lunga durata

Ne-am obisnuit cu vestile dezamagitoare din ziare, reviste si de la televizor, vesti cu mariaje destramate dupa 2, 10 sau 15 ani. Multi am ajuns sa ne inchipuim ca lucrurile s-au schimbat dramatic in ultima perioada si casniciile fericite si indelungate precum cele ale parintilor sau bunicilor nostri sunt doar niste utopii, povesti de adormit copiii. Cuplurile care umplu paginile revistelor sau fac rating la televiziune sunt exceptiile de la regula insa. Vedetele din muzica sau filme nu au parte de linistea si confortul de care dispunem noi ceilalti. Prin urmare, vietile lor personale sunt mai degraba instabile, iar stirile cu casnicii trainice sunt mai degraba exceptii. Oricine se poate bucura insa de un mariaj fericit, care sa dureze 50 de ani sau chiar mai mult. Acest lucru depinde de cateva conditii care trebuie respectate si despre cateva dintre acestea vom discuta in cele ce urmeaza. De ce ai nevoie?

Ingrijeste-te
Poate suna ciudat dar adevarul este ca, daca nu ai grija de tine si de sanatatea ta, nu ai cum sa speri la un mariaj de lunga durata. Prin urmare, primul lucru la care trebuie sa te gandesti daca iti doresti o aniversare de 50 de ani este cel de a fi prezenta la respectiva aniversare. De a trai atat de mult.

Fa-ti timp pentru a discuta
Suntem mai mereu ocupati, stresati, traim intr-o lume in continua miscare si dezvoltare, rareori ne mai ramane timp pentru lucrurile care conteaza. Cu toate acestea, e important sa iti faci timp pentru viata de cuplu daca vrei ca mariajul tau sa dainuie. Si o buna parte din acest timp, petrece-l comunicand cu sotul tau. Mai ales in ziua de azi, cand avem atat de multe distractii in jur care in timp, ne pot instraina unul de celalalt. Nu e nevoie decat de un minim de jumatate de ora in fiecare zi. Dar sa fie in fiecare zi, nu atunci cand nu ai altceva mai bun de facut. Timpul petrecut cu adevarat impreuna este extrem de important.

Trebuie sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci
Pe de o parte ne referim la procesul de comunicare unde cuvintele inseamna de multe ori la fel de mult ca si tacerea. Trebuie sa stii si cand trebuie sa iti spui parerea dar si cand trebuie sa iti asculti partenerul si mai ales cum o faci. Pe de alta parte, ne referim si la nemultumirile personale si la felul in care le comunici. Nu toate sunt importante, nu trebuie sa despici firul in patru si sa te agheti de toate lucrurile marunte ci sa faci in primul rand distinctie clara intre ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa comunici. Invata cand trebuie sa spui ceva si cand trebuie sa taci.

Nu trece cu vederea problemele!
Am mai spus-o si cu alta ocazie: e important sa porti disputele si certurile cu empatie si cat se poate de uman dar in acelasi timp e important sa le duci la bun sfarsit. Problemele nu se rezolva de la sine, nu vor fi uitate daca le maturi sub covor. Cuplurile de succes au invatat acest lucru si nu se tem de o simpla cearta sau puncte de vedere diferite. Le analizeaza impreuna si stiu sa le invinga.

Sursa: dindragoste.unica.ro


Scrisoare pentru mama...

Sărut mâna, măicuţa mea,

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ţi şoptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist şi de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ţi sunt o grea povară... Dar tu nu ştii cât e de greu să nu-ţi aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de Mângâierile tale, să nu îţi văd chipul tău, măicuţă dragă.
Cât aş vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, linişte, şi bogată dragoste! Ce puternici am fi împreună şi cum am învinge toate necazurile şi mai ales ce frumoasă fi viaţa alături de tine.
Aş vrea şi eu să mă pot bucura de frumuseţea cerului senin, să alerg cu voioşie prin câmpul înflorit, să-ţi împletesc mândră cununiţă şi să tresar nedumerit de ciripitul vesel al vrăbiilor certăreţe...
Ţi-aş încânta sufletul cu multe ghiduşii, iar drăgălăşeniile mele ţi-ar descreţi fruntea în clipele de cumpănă. Te-aş ocroti şi m-aş face scut împotriva necazurilor.
Nu gândi că sunt mic şi neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viaţa ta, măicuţă bună, pe Pruncul Hristos Îl primeşti. Tresar de bucurie gândind cum ţi-ai rezema capul obosit pe umărul meu şi câtă putere ai găsi acolo, cum voi fi reazemul bătrâneţilor tale.
Măicuţă, trebuie să-ţi mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâşia şi mă va transforma în bucăţele mici, fără de viaţă, care vor ajunge la gunoi...
Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara şi cum tremur de frică?
Măicuţă dragă, aş vrea să mă pot uita în ochii tăi şi să te rog să ai milă de mine, să-ţi zâmbesc drăgălaş cum numai eu ştiu - şi să te strâng în braţe şi să-ţi dau forţă şi curaj, încredere şi convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăţi, pentru că îl vei mânia pe Bunul Dumnezeu.
Tu ştii cât e de greu să suporţi o nedreptate: o observaţie, o mustrare venită din partea cuiva care-ţi răneşte doar orgoliul. Imaginează-ţi ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptăţii tale, când tu mă dai nu numai morţii pământeşti, care e atât de grea, dar mă lipseşti şi de lumina lui Hristos.
Mă rog Maicii Domnului să te lumineze şi să-ţi dea putere, înţelepciune şi un pic de dragoste şi milă şi pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tău, suflet din sufletul tău, copilul tău nevinovat. Amin.

5 explicaţii pentru tăcerea lui

Paul Ferrini – “Linistea inimii”, “Iubire fara conditii” –Extrase


A deschide usa inchisorii
Integritatea este definită ca fiind „calitatea sau starea de a fi complet sau nedivizat”. Deşi este clar că aspiraţi cu toţii spre integritate, mulţi dintre voi nu se simt nici compleţi şi nici nedivizaţi. Vă simţiţi descurajaţi, atunci când priviţi înăuntrul vostru, iar căutarea fericirii împreună cu ceilalţi exacerbează rănile voastre cele mai profunde.
Nu există posibilităţi magice de a obţine această condiţie. Vi s-a dat materialul brut al vieţii, pentru ca voi să-l transformaţi. Trebuie să-l modelaţi cu măiestrie, transformându-l într-o operă de artă. Asta înseamnă viaţa voastră: oportunitatea pentru a vă creea pe voi înşivă.
Olarului i-ar fi uşor să respingă lutul, considerându-l de calitate inferioară sau nedemn de el. Dar, dacă ar face-o, viaţa lui n-ar avea nici un înţeles! El nu e definit de către acest lut, ci de ceea ce alege să facă cu el.
Ce alegeţi voi să faceţi cu mâna care vi s-a dat? Cum puteţi ajunge la pace în inimile voastre şi în relaţiile voastre, atunci când sunteţi confruntaţi cu provocările pe care vi le oferă viaţa?
Răspunsul este simplu, dar s-ar putea să nu fie cel pe care-l aşteptaţi. Adevărul este că nu trebuie să faceţi nimic. „Ei bine”, întrebi tu „dar cum poate fi modelat lutul, dacă noi nu trebuie să facem nimic?”
Lutul se modelează prin voinţa voastră de a rămâne în cadrul procesului. Lutul se modelează în lupta voastră şi în capitularea voastră. Opera de artă este oferită, apoi făcută bucăţi şi oferită încă o dată. Vine un moment în care ştiţi că ea e gata şi că nu mai aveţi ce lucra asupra ei.
Şi atunci, vă daţi de-o parte. Atunci, chiar înainte de a vă da seama, vi se mai dă nişte lut în mână. Acum el este de o consistenţă şi de un potenţial diferit. El vă aduce noi provocări.
Nu trebuie să modelaţi lutul. Procesul de modelare constă în însuşi faptul că vă aflaţi în cadrul vieţii voastre. Chiar şi atunci când pare că opuneţi rezistenţă vieţii sau negaţi ce se întâmplă, lutul este modelat în continuare.
Cu alte cuvinte, nu se poate să fii în viaţă şi să nu fii angajat în a crea o operă de artă.
Dar cu criminalul cum e?”, întrebi tu. ,.A creat el o operă de artă din propria sa viaţă?” Da, aşa este. Viaţa lui este consemnarea călătoriei sale prin fricile lui – exact aşa cum viaţa ta este propria ta consemnare. Fiecare dintre voi v-aţi spus propria poveste.
Dacă priveşti în inima lui, vei vedea că povestea ta nu diferă cu nimic de a sa.
Nu există eşecuri pe această planetă. Până şi boschetarii, prostituatele, traficanţii de droguri modelează lutul care le-a fost dat.
O operă de artă nu încetează de a fi operă de artă, doar pentru că ţie nu-ţi place. Aici nu avem de-a face cu poveşti plictisitoare. Fiecare poveste este o piatră preţioasă. Fiecare sculptură are în ea geniu.
Integritatea este un dar universal. Toată lumea îl are. El este o parte din lutul însuşi. Orice construieşti cu viaţa ta, va sta în picioare. Va sta acolo, ca tu să te vezi în el şi să fie văzut de alţii.
Poţi să alegi să-l laşi acolo, sau să-l distrugi. Este alegerea ta. S-ar putea ca alţii să bodogănească şi să spună lucruri neplăcute. E alegerea lor. Nici una dintre aceste alegeri nu înseamnă nimic.
Nu există corect şi greşit în cadrul acestui proces. Dacă ar exista, aceia dintre voi care sunteţi „corecţi” aţi purta un halou permanent.
Nu poţi spune că ceea ce o persoană construieşte cu propria sa viaţă, este de mai mică valoare decât ceea ce construieşte o altă persoană. Tot ceea ce pot spune este că preferi ce a construit cineva, faţă de ce a construit altcineva. Ai propriile tale preferinţe.
Din fericire, Dumnezeu nu le împărtăşeşte. Nici pe ale tale, nici pe ale altcuiva. Dumnezeu ascultă povestea tuturor. Urechea lui se pleacă spre inima fiecărei persoane. Nimeni nu L-a determinat să se îndepărteze, pentru că aceasta a făcut o greşeală. El nu vrea să ştie decât: „Ai învăţat ceva din greşeala ta?”
Integritatea nu este un lucru pe care trebuie să-I câştigaţi. Ea este parte esenţială din cine sunteţi. Nu există nimeni aici care să nu aibă propria integritate, aşa cum nu există nimeni aici care să nu merite iubire.
Bineînţeles că există o mulţime de oameni care nu cred că au integritate. Ei au obiceiul nefericit de a încerca să-şi găsească întregimea, pretinzând timp, atenţie sau bunuri de la alţii. Aceşti oameni nu sunt răi. Ei sunt doar confuzi. Ei nu ştiu că viaţa lor este o operă de artă. Ei nu ştiu că sunt maeştri în sculptură. Ei cred că sunt absolut neîndemânatici.
Intr-o zi, îşi vor da seama că au o mână perfectă. Atunci vor începe să o folosească, muncind cu conştiinciozitate şi plini de energie. Până atunci, joacă rolul de victimă. Se consideră zdrobiţi, nealinaţi, neîntregi.
O persoană de culoare, limitată la un scaun cu rotile, e posibil să nu se simtă întreg, dar nu are mai puţină integritate decât oricine altcineva. Nu i s-a dat un lut de calitate mai proastă. In viaţa asta nu există accidente.
Nimeni nu primeşte lutul altcuiva.

Extrase din “Linistea inimii” 







6 greseli pe care femeia nu ar trebui sa le faca intr-o relatie

De foarte multe ori se intampla ca niciunul dintre parteneri sa nu spuna ceea ce isi doreste si astfel sa apara tot felul de neconcordante care sa duca la o despartire.
A gresi este omeneste, insa a persista in greseala inseamna a te opri din evolutie. De obicei, femeile nu isi dau seama cand gresesc intr-o relatie si acest lucru se intampla din cauza faptului ca ceea ce este in neregula pentru un barbat, este logic si firesc pentru o femeie.

Iata unde gresesti:

1. Incerci sa indrepti un baiat rau
Rar se intampla ca o relatie sa fie usor de incheiat, insa, daca simti ca esti dezamagita de barbatul intalnit, mai bine renunti la el decat sa incerci sa il schimbi. Daca de la inceput s-a purtat destul de urat cu tine ii va fi foarte greu sa se mai schimbe, daca nu imposibil. Asadar, decat sa ii mai dai o sansa mai bine inchei relatia si, chiar daca stai o perioada singura, macar esti mai linistita si ai speranta ca il vei intalni si pe cel potrivit.

2. Crezi ca un copil leaga sentimental un barbat pentru totdeauna
Una dintre cele mai mari greseli facute de femei in dragoste este sa creada ca ramanand insarcinate, pertenerul lor va fi legat de ele pentru totdeauna. Aducerea pe lume a unui copil este o mare responsabilitate, iar consimtamantul viitorului tata joaca un rol esential in viata acelui copil.

3. Consideri barbatul un bun personal
Unele femei fac greseala de a considera cuplarea cu un barbat ca o datorie personala sau ca un task. Odata ce sunt intr-o relatie, aceste femei isi trateaza partenerul ca pe un bun personal si isi permit orice cu el, fara sa se gandeasca la consecinte. Cum un barbat nu este o proprietate personala, reactia lui ar putea fi surprinzator de puternica, data fiind aparenta lui flexibilitate. Specialistii in relatii le sfatuiesc pe femei sa nu ia totul de-a gata, sa nu considere ca li se cuvine ceea ce au. Odata gasit un partener, acesta nu este garantat pentru totdeauna.

4. Te agati si revii la relatii disfunctionale
Oare cate femei nu au pus punct unei relatii ingrozitoare numai pentru a reveni la ea dupa nu prea mult timp? Problemele generale are relatiilor in discutie sunt cele binecunoscute: nu o iubea, nu o trata cum trebuie, nu aprecia tot ce facea pentru el etc. Si totusi ea s-a reintors la el dupa cateva luni ca si cum nu ar fi stiut motivele pentru care s-au despartit.

5. Utilizezi sexul pe post de arma
Nu e ceva neobisnuit sa consideram ca barbatii gandesc totul in termeni sexuali. Prin urmare ne gandim ca atata vreme cat e satisfacut din acest punct de vedere nu avem de ce sa ne facem griji. Si de aceea uitam sa ne gandim la el ca la o persoana cu o latura sentimentala ce trebuie de asemenea hranita.

6. Vorbesti prea mult despre problemele pe care le aveti in relatie
Te-ai saturat sa discuti tot timpul despre ce nu merge bine? Cu siguranta si partenerul tau la fel. Posibil chiar sa se teama de o noua discutie privind relatia voastra. Aveti aceleasi certuri insa fara rezultat? Daca vei continua sa le initiezi foarte probabil sa ajungeti chiar la despartire. Uneori este nevoie de timp pentru ca lucrurile sa se aseze si pentru ca ranile sa se vindece. Asa ca evita sa mai ajungi mereu in aceeasi situatie.

Sursa: Mayra.ro



A fi indragostita sau a iubi

Ai de la o vreme o stare ciudata, parca iti pare cunoscuta, dar nu ai vrea sa recunosti ce simti exact. Esti cu capul in nori si totusi vrei sa ramai cu picioarele pe pamant. Cauti sa-ti explici ce se intampla cu tine, iar singura intrebare la care vrei sa-ti raspunzi este daca iubesti sau esti indragostita.
Insomnia, scaderea apetitului in acelasi timp cu senzatia pierderii energiei sunt doar cateva dintre senzatiile fiziologice pe care le resimt indragostitii. Se tin de mana, unul pune bratul in jurul celuilalt, intr-un gest oarecum parintesc, protectiv. Timbrul vocii se schimba, tonul fiind mai scazut, aproape dulce. Isi soptesc necontenit declaratii de dragoste, abuzand de diminutive pline de afectiune.
Strasnicul sentiment de bine atunci cand te afli in bratele celuilalt, ca si cum lumea s-ar putea termina in orice moment, ca si cum de nimic nu ai mai avea nevoie din acea clipa. Dorinta de a fi rasfatata, de el si numai de el, cum nici macar in copilarie parca nu ti s-a intamplat.

Odata inceputa o asemenea relatie, fiecare dintre parteneri incepe sa functioneze ca si cum n-ar mai trai doar pentru el insusi, ci si pentru celalalt, dedicandu-i-se, gasindu-si in el refugiul emotional. In acelasi timp, odata trecuta relatia de stadiul de flirt, cand fiecare cauta sa isi arate partile frumoase, pozitive, indragostitii incep sa imparta unul cu altul si deziluziile, propriile necazuri sau dureri. Incepe momentul povestirii experientelor negative care au caracterizat anii anteriori.

In aceasta faza, legatura dintre cei doi indragostiti are rolul de a testa disponibilitatea celuilalt de a se arata prezent, preocupat, gata de a proteja. Este momentul in care el si numai el devine persoana cautata pentru rezolvarea oricarei probleme, fie din placere, fie din dorinta de a se concentra in jurul unei singure persoane, cea mai importanta in acel moment.
In momentul in care legatura emotionala dintre cei doi parteneri devine deja bine structurata, se trece de la pasiune la intimitate, sentimentele distinctive si predominante fiind de caldura, afectiune, incredere. Starea de excitatie simtita in organism in cea dintai faza a indragostirii, va fi inlocuita de o senzatie de calm, de relaxare.
Acesta este momentul de trecere de la «a fi indragostit» la «a iubi».

Odata cu trecerea timpului, relatia sentimentala sufera noi transformari. Frecventa raporturilor sexuale, precum si a tuturor contactelor fizice in general, precum si simplul privit ochi in ochi, se reduc treptat. Cei doi parteneri par a-si fi reorientat atentia pana acum canalizata numai asupra celuilalt si incep a se concentra fiecare pe problemele vietii de zi cu zi, redistribuindu-si atentia si catre prieteni, profesie, familie in general.

Aceasta nu inseamna nicidecum sfarsitul povestii de dragoste, ci dimpotriva, aceasta arata ca legatura celor doi a fost bine consolidata in asa fel incat nu mai necesita totala atentie, intre parteneri creandu-se deja o interdependenta psihologica. Este mai exact siguranta ca celalalt poate avea propria-i posibilitate de dezvoltare, de munca, de a organiza viata sa si a familiei, de a calatori si de a cunoaste si altceva, pastrand o puternica siguranta ca permanent cei doi se pot increde unul in altul. Este sentimentul fiecaruia de a-l avea pastrat doar pentru sine pe celalalt, asigurandu-i maxima incredere in caz de nevoie, de la care cu siguranta va veni protectie daca va fi cazul si de care se poate indeparta oricand, la modul fizic vorbind, fara teama de a-l pierde.

Cam asa s-ar descrie dragostea adevarata, dragostea durabila

Sursa. Stilfemina.ro


Drepturile femeilor in noul Cod



Infidelitatea ii poate costa mult pe cei casatoriti, conform noului Cod Civil, iar contractul prenuptial va putea fi imbunatatit si in timpul mariajului.

Partenerul nevinovat care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere celui vinovat sa-l despagubeasca.
Aceasta este doar una dintre prevederile noului Cod Civil, care a intrat in vigoare la 1 octombrie 2011. Motivele pentru un divort din culpa exclusiva raman in continuare valabile: infidelitatea unuia dintre soti, acte de violenta morala sau fizica, consum in exces de bauturi alcoolice, parasirea nejustificata a domiciliului, existenta unor nepotriviri de ordin fiziologic etc.

Despagubiri
Prestatia compensatorie poate fi in bani, sub forma unei sume globale sau renta viagera, sau uzufructul asupra unor bunuri mobile si imobile. Despagubirile inceteaza prin decesul unuia dintre soti sau prin casatoria sotului creditor.
O alta noutate din Codul Civil este aparitia contractelor prenuptiale, denumite in actul normativ „conventii matrimoniale”. Aceste acorduri civile stabilesc modul in care se impart, in caz de divort, bunurilor dobândite dupa incheierea casatoriei. Conventia se incheie printr-un inscris autentificat de notarul public.
Prin acest act se mai poate stipula ca, in cazul decesului unuia dintre soti, cel supravietuitor poate prelua fara plata, inainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune. Aceste contracte vor fi inscrise la Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale, tinut in format electronic, potrivit legii.

Despagubiri pentru cheltuielile cu nunta
Noutati absolute ale noului Cod Civil românesc sunt capitolele dedicate „Logodnei” si „Dezmostenirei”. Astfel, „logodna este promisiunea reciproca de a incheia casatoria”. Persoanele logodite vor avea drepturi ca si cele casatorite, dupa o perioada de convietuire. In cazul in care cuplul se desparte, logodnicii vor avea dreptul sa imparta bunurile dobândite.
Totusi, in cazul in care „una dintre parti rupe logodna in mod abuziv poate fi obligata la despagubiri pentru cheltuielile facute sau contractate in vederea casatoriei” – cheltuieli cu organizarea nuntii sau avansul pentru excursia din luna de miere.

Pensia de intretinere
In materia textelor din Cartea „Despre mostenire si liberalitati” sunt reglementate drepturile succesorale ale copiilor, care sa nu depinda de faptele reprobabile ale parintilor ori de hazardul deceselor sau nasterilor din familie.
Alte noutati mai sunt: introducerea divortului pe cale administrativa, in fata notarului sau a ofiterului de stare civila, dar si pensia de intretinere in caz de divort, chiar daca nu exista copii minori, in cazul in care sotul care pierde procesul are o avere considerabil mai mare decat a celui care l-a castigat.

Casa de avocatura Coltuc
av. COLTUC MARIUS






745150894

Sursa: Mayra.ro



Filofobia sau frica de iubire



Dragostea, iubirea sunt avantajele fiintei umane, iar multi oameni tanjesc dupa aceste sentimente. Insa, exista si o categorie de oameni care cred ca iubirea este ceva ce trebuie evitat. Daca se intampla ca viata sa conduca spre o legatura amoroasa, acest fapt ii face pe acesti oameni sa se simta nervosi si nelinistiti. Este ceea ce numimfilofobie, sau frica de iubire.
Etimologia cuvantului arata o imbinare de termeni ce provin din limba greaca si anume: filos, care inseamn? “iubit” sau “iubitor“, si phobos, care inseamna “teama”. Uneori aceasta teama irationala de a deveni indragostit de cineva se accentueaza si este instotia de simptome cum ar fi: nelinistea, greata, transpiratia, panica, iar aceste probleme vor face ca pe parcurs sa adanceasca distanta in relatiile interpersonale. Sentimentele de groaza absoluta asociate perspectivei de a intalni pe cineva de care se poate atasa emotional, pot cauza atacuri de panica, batai neregulate ale inimii, greata si o nevoie intensa de a scapa de prezenta potentialului partener. Persoanele cu aceasta tendinta tematoare neaga orice sentimente speciale pe care le simt pentru cineva anume. In cazuri extreme, persoanele cu aceste temeri pe care nu le pot depasi, prefera sa ramana singuri pentru tot restul vietii.
In general, oamenii filofobici evita si vizionarea de filme romantice sau evita locurile unde de obicei merg persoanele in cuplu, ca de exemplu, participarea la o ceremonie de nunta.
Relatiile interumane necesita o anumita cantitate de impliicare emotinala, dar oamenii care sufera de filofobie, sunt de cele mai multe ori in imposibilitatea de a face aceasta conexiune. Mai intai filofobia se manifesta ca o reactie de respingere a contactului cu persoane de sex opus, iar mai tarziu aceasta evitare se extinde in planul relatiilor cu toate persoanele.

Cauzele filofobiei

Putem aprecia ca exterientele personale traumatizante din trecut pot cauza unor relatii viitoare iar persoanele ce au suferit din relatiile trecute pot dezvolta mecanisme de aparare de acest gen. Esecul in antecedente poate determina frica de a incepe alt drum, mai ales atunci cand s-a incercat mentinerea unei relatii cu grija si cu sentimente emotionale foarte profunde.
In alte situatii poate fi vorba despre participarea intr-o forma sau alta la experientele altora, fie membrii de famili, fie prieteni. Aceste tipuri de experiente, determina la unele persoane sa evite orice abordare in plan sentimental, emotional. Gandul de a avea un sentimente emotional fata de cineva tulbura aceste persoane, deoarece acestea pastreaza in minte cea mai tragica situatie care s-a intamplat in trecut sau generalizeaza acest fapt si in prezent, ca o situatie ce se poate intampla in cazul in care se va ivi dragostea.
O alta cauza a filofobiei ar putea fi o frica intensa de respingere si atunci se evita relatiile ca o modalitate de a evita jena de a fi refuzat de catre un potential iubit sau partener. Parcurgerea unui divort ce a lasat in urma o experienta traumatizanta este o alta cauza a filofobiei ce va determina evitarea unei alte implicari emotionale de frica unui alt divort sau a despartirii. Aceasta stare psihologica determinata de experiente negative conduce la separarea de alte persoane si ulterior la singuratate.

Tratamentul in filofobie

Prin consiliere sau psihoterapie se poate interveni pentru ameliorarea starilor negative sau schimbarea gandurilor sau comportamentelor de evitare, psihoterapia cognitiv-comportamentala fiind cunoscuta ca o forma eficienta de tratament. Aceasta forma de terapie se adreseaza unei game largi de fobii putandu-se adapta un plan terapeutic si pentru aceasta forma de fobie – fobia de iubire sau de atasament.

Sursa: Ionela-Janina Sabou - Psiholog cu libera practica


Boala inimilor zdrobite




Boala inimilor zdrobite 









Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata

O Piatra pe inima

N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007... Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor. Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul "sindrom al inimii zdrobite". "Din fericire", explica ei, "boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii."
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise - ii zdrobise inima.
Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: "Am o piatra pe inima" sau "Mi s-a oprit inima de frica" ori, ca in cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima". Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.

Sufletul ucigas

Durerile sufletesti pot omori inima


Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange - volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos - intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice "ataca inima" literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.
Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.
Boala inimilor zdrobite
Enervarile la serviciu dubleaza riscul de infarct

Boala a fost numita "sindromul inimii zdrobite" si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.
Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante. "Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare - cronica si acuta", afirma specialistii. "Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu."
Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru - stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.
Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri - un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.

Lipsa aprecierii

In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. "La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna", povesteste el. "Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede." Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el - dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore dupa acea discutie, seara in pat. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.
Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta. Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.

Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer - asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine? In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.

Deschideti-va sufletul! Emotiile. Emotiile negative pot fi fatale


"Sindromul inimii zdrobite" aduce adesea la declansarea unui infarct
Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarma" a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.

Boala inimilor zdrobite
Visati cu ochii deschisi

Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala. "Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp", spun medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.
Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea - pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna: fragmentati-va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.

Pompa cu functionare non-stop

Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim abia cand se defecteaza.
Marimea
Inima este cat pumnul stapanului ei.
Greutatea
* La un adult: 300-350 grame.
Pulsul in stare de repaos


(batai pe minut)

* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35

Numarul batailor de inima la un adult

* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.

Inceputul

Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.

Capacitatea de transport

* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.

Oprirea

Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.

Infarctul

Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.