Paul
Ferrini – “Linistea inimii”, “Iubire fara conditii”
–Extrase
A
deschide usa inchisorii
Integritatea
este definită ca fiind „calitatea sau starea de a fi
complet sau nedivizat”. Deşi este clar că aspiraţi cu toţii
spre integritate, mulţi dintre voi nu se simt nici compleţi şi
nici nedivizaţi. Vă simţiţi descurajaţi, atunci când
priviţi înăuntrul vostru, iar căutarea fericirii
împreună cu ceilalţi exacerbează rănile voastre cele mai
profunde.
Nu
există posibilităţi magice de a obţine această condiţie. Vi
s-a dat materialul brut al vieţii, pentru ca voi să-l transformaţi.
Trebuie să-l modelaţi cu măiestrie, transformându-l într-o operă
de artă. Asta înseamnă viaţa
voastră: oportunitatea pentru a vă creea pe voi
înşivă.
Olarului
i-ar fi uşor să respingă lutul, considerându-l de calitate
inferioară sau nedemn de el. Dar, dacă ar face-o, viaţa lui n-ar
avea nici un înţeles! El nu e definit de către acest lut, ci de
ceea ce alege să facă cu el.
Ce
alegeţi voi să faceţi cu mâna care vi s-a dat? Cum puteţi ajunge
la pace în inimile voastre şi în relaţiile voastre, atunci când
sunteţi confruntaţi cu provocările pe care vi le oferă viaţa?
Răspunsul
este simplu, dar s-ar putea să nu fie cel pe care-l aşteptaţi.
Adevărul este că nu trebuie să faceţi nimic. „Ei bine”,
întrebi tu „dar cum poate fi modelat lutul, dacă noi nu trebuie
să facem nimic?”
Lutul
se modelează prin voinţa voastră de a rămâne în cadrul
procesului. Lutul se modelează în lupta voastră şi în
capitularea voastră. Opera de artă este oferită, apoi făcută
bucăţi şi oferită încă o dată. Vine un moment în care ştiţi
că ea e gata şi că nu mai aveţi ce lucra asupra ei.
Şi
atunci, vă daţi de-o parte. Atunci, chiar înainte de a vă da
seama, vi se mai dă nişte lut în mână. Acum el este de o
consistenţă şi de un potenţial diferit. El vă aduce noi
provocări.
Nu
trebuie să modelaţi lutul. Procesul de modelare constă
în însuşi faptul că vă aflaţi în cadrul vieţii voastre. Chiar
şi atunci când pare că opuneţi rezistenţă vieţii sau negaţi
ce se întâmplă, lutul este modelat în continuare.
Cu
alte cuvinte, nu se poate să fii în viaţă şi să nu fii angajat
în a crea o operă de artă.
„Dar
cu criminalul cum e?”, întrebi tu. ,.A creat el o operă de artă
din propria sa viaţă?” Da, aşa este. Viaţa lui este consemnarea
călătoriei sale prin fricile lui – exact aşa cum viaţa ta este
propria ta consemnare. Fiecare dintre voi v-aţi spus propria
poveste.
Dacă
priveşti în inima lui, vei vedea că povestea ta nu diferă cu
nimic de a sa.
Nu
există eşecuri pe această planetă. Până şi boschetarii,
prostituatele, traficanţii de droguri modelează lutul care le-a
fost dat.
O
operă de artă nu încetează de a fi operă de artă, doar pentru
că ţie nu-ţi place. Aici nu avem de-a face cu poveşti
plictisitoare. Fiecare poveste este o piatră preţioasă.
Fiecare sculptură are în ea geniu.
Integritatea
este un dar universal. Toată lumea îl are. El este o parte din
lutul însuşi. Orice construieşti cu viaţa ta, va sta
în picioare. Va sta acolo, ca tu să te vezi în el şi să fie
văzut de alţii.
Poţi
să alegi să-l laşi acolo, sau să-l distrugi. Este alegerea ta.
S-ar putea ca alţii să bodogănească şi să spună lucruri
neplăcute. E alegerea lor. Nici una dintre aceste alegeri nu
înseamnă nimic.
Nu
există corect şi greşit în cadrul acestui proces. Dacă ar
exista, aceia dintre voi care sunteţi „corecţi” aţi purta un
halou permanent.
Nu
poţi spune că ceea ce o persoană construieşte cu propria sa
viaţă, este de mai mică valoare decât ceea ce construieşte o
altă persoană. Tot ceea ce pot spune este că preferi ce a
construit cineva, faţă de ce a construit altcineva. Ai propriile
tale preferinţe.
Din
fericire, Dumnezeu nu le împărtăşeşte. Nici pe ale tale, nici pe
ale altcuiva. Dumnezeu ascultă povestea tuturor. Urechea lui se
pleacă spre inima fiecărei persoane. Nimeni nu L-a determinat să
se îndepărteze, pentru că aceasta a făcut o greşeală. El nu
vrea să ştie decât: „Ai învăţat ceva din greşeala ta?”
Integritatea
nu este un lucru pe care trebuie să-I câştigaţi. Ea este parte
esenţială din cine sunteţi. Nu există nimeni aici care să
nu aibă propria integritate, aşa cum nu există nimeni
aici care să nu merite iubire.
Bineînţeles
că există o mulţime de oameni care nu cred că au integritate. Ei
au obiceiul nefericit de a încerca să-şi găsească întregimea,
pretinzând timp, atenţie sau bunuri de la alţii. Aceşti oameni nu
sunt răi. Ei sunt doar confuzi. Ei nu ştiu că viaţa lor este o
operă de artă. Ei nu ştiu că sunt maeştri în sculptură. Ei
cred că sunt absolut neîndemânatici.
Intr-o
zi, îşi vor da seama că au o mână perfectă. Atunci vor începe
să o folosească, muncind cu conştiinciozitate şi plini de
energie. Până atunci, joacă rolul de victimă. Se consideră
zdrobiţi, nealinaţi, neîntregi.
O
persoană de culoare, limitată la un scaun cu rotile, e posibil să
nu se simtă întreg, dar nu are mai puţină integritate decât
oricine altcineva. Nu i s-a dat un lut de calitate mai proastă. In
viaţa asta nu există accidente.
Nimeni
nu primeşte lutul altcuiva.
Extrase din “Linistea inimii”
Extrase din “Linistea inimii”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu