,,Există
oameni pe lumea asta, de care ţi-e dor, pentru că atunci când eşti
lângă ei simţi că-ţi răspund la ceea ce este etern în tine, te
fac să uiţi mizeria trecătoare a acestei lumi şi-ţi aduc ceva
din mângâierea veşnică." (ARSENIE BOCA)
Numai
cine te iubeste cu adevarat, intelege cele trei lucruri pe care
nimeni nu le intelege: durerea din spatele zambetului tau, iubirea
din spatele supararii tale, motivele din spatele tacerii tale!
Citesc
de multe ori despre iubirea neconditionata, dezinteresata, am scris
si eu cateva articole despre aceasta iubire. Si sincera sa fiu,
a citi, a spune ca stii, a spune ca intelegi este egal cu 0. Cred ca
toti cei care vorbim, scriem despre aceasta iubire de fapt n-am
trait-o.. e un ideal si ne atrage, atat. Da, e o afirmatie grea si
mi-o asum. Pentru ca eu cred ca daca ai trait-o nu ai avea cuvinte sa
o descrii.. nu cred ca exista cuvinte pentru a exprima starea si
trairea pe care o ai.
Insa
cati ajungem acolo? Nu cred ca iubirea aceasta e ca si un fruct.. si
tot ceea ce trebuie sa faci e sa te urci in copac sa il iei. Nu cred
ca aceasta iubire nu se castiga, si nu vorbesc aici de un concurs, ci
vorbesc de o sinceritate, o acceptare a TA neconditionata. Abia
atunci poti sa te oglindesti in celalalt si sa nu lasi ego-ul sa te
ia la palme.
Ceea
ce credem ca este iubirea si ceea ce ESTE cu adevarat sunt 2 lucruri
complet diferite. Intram intr-o relatie in care clar ne setam unele
asteptari, clar ca vrem ceva de la celalalt sau avem anumite
interese. Suntem oameni si nu niste guru care ramanem insensibili la
dorintele noastre, care nu dorim sa primim ceea ce oferim. Da, ar fi
ideal sa fim ZEN, sa oferim si sa acceptam ceea ce primim. Dar oare
aia e iubire?
Nu
e iubire nici pentru cel care ofera, nici pentru cel care o primeste.
Da,
vorbim de iubire neconditonata insa suntem OAMENI, nu zei sau
Dumnezeu. Avem liberul arbitru, avem dorinte, avem vise, avem cereri
si propuneri. Suntem fiinte spirituale care avem o experienta
materiala, iar experienta materiala presupune sa fii in contact cu
persoana de langa tine, si ea ca si tine, are si bune si rele.
Vorbim
de iubire necondtionata dar nu suntem in stare sa ne iubim pe noi sau
pe cei apropiati noua. Ne dorim relatii armonioase de iubire si de
fapt nu ne cunoastem pe noi si nu suntem autentici.
Cred
cu tarie ca exista iubirea neconditionata dar asta nu inseamna a
accepta orice, a iubi fara a primi nimic in schimb, a fi puternic de
fapt abandonandu-ti dorintele si visele.
Sa
ii iubesti neconditionat pe ceilalti, pe cei dragi poti mai usor
decat sa iubesti necondtionat persoana iubita. Ajungi sa o iubesti
neconditionat: 1. daca sunteti compatibili si iubirea voastra curge
si exista o simfonie intre a da si a primi. 2. te cunosti suficient
de bine incat sa ii areti celuilalt umbrele tale, aspectele neplacute
si lucrezi la ele, precum el ti le arata pe ale lui si lucreaza la
ale lui, fara judecata si cu maxima intelegere.
O
data aceste etape trecute da, exista iubirea neconditionata. Dar nu
inseamna ca totul e lapte si miere, nu inseamna ca nu te mai superi,
nu inseamna ca accepti orice, ci tocmai iti areti interesele,
dorintele, visele si te oglindesti in celalalt, iti areti cele mai
vulnerabile parti si celalalt te accepta asa cum esti, exact asa cum
faci si tu.
Dar
oare cati dintre noi ne cunoastem suficient de bine? Cati dintre noi
ne iubim pe noi? Cati dintre noi ne lasam sa fim vulnerabili si ne
aratam acele umbre in fata partenerului?
Cat
de greu este apoi, cand te-ai dezgolit, si celalalt a vazut fete pe
care nu vroiai sa le vada, cat de greu iti este apoi sa te ridici si
sa mergi mai departe?
De
multe ori renuntam sa mai credem in iubirea neconditionata pentru ca
pana se ajunge la ea... e un drum.. mai mult sau mai putin anevoios,
un drum in care ego-ul iti pune multe capcane, iti da multe examene.
In multe capcane vei cadea, multe examene vei pica, tocmai pentru ca
tu sa inveti sa te asumi, sa inveti sa fii TU in toate relatiile, sa
inveti din oglindirea in celalalt, sa inveti sa iubesti, pur si
simplu.
Asadar
cred ca exista iubirea neconditionata insa pana sa fie
neconditionata, e intai conditionata, de noi in primul rand ca
oameni, pentru ca asa suntem construiti.. si apoi rand pe rand
renuntam la acele "conditii" si iubim neconditionat.
Imi
place sa cred ca viata ne ofera atat de multe ocazii cate avem nevoie
pentru a ajunge acolo. Asa ca orice experienta este doar inca un pas
spre aceasta iubire. Eu inca n-am trait acea iubire, de aia inca mai
scriu despre acest subiect.
Fiti
sinceri cu voi, acceptati-va umbrele si iubiti, asa cum puteti, asa
cum sunteti acum, doar iubiti. Asta mi-am spus mie si e sfatul meu
pentru voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu