Fără tine, sunt o primăvară fără verdeaţă, sunt un fluture fără aripi, sunt o floare ce şi-a pierdut parfumul! Întinde-mi mâna şi spune-mi: ,,Mai există fericire pe lume?” Te întreb, pentru că în absenţa ta mă risipesc ca un şirag de perle rare scăpat pe o scară în spirală. Lângă tine m-am simţit calmă ca o icoană, blândă ca briza mării! Alături de mine străluceai ca un soare. După ce-ai plecat ai rămas lumina sfîntă ce-mi inundă zi de zi sufletul, roua dimineţii ce-mi răcoreşte durerea, liniştea nopţii ce-mi străjuieşte visele!

De cum te-am văzut m-am lăsat atrasă de tine într-o dulce rătăcire. Poate că mă vei întreba: cum de am îndrăznit să sfidez raţiunea şi să mă las pradă unei iubiri ca un fum? Îţi voi răspunde sincer:te-am iubit din prima clipă, precum o pasăre iubeşte zborul şi libertatea! Tu eşti infinitul meu magic şi-n fiecare noapte te mângâi în gândul meu cu ochii minţii până adorm. În braţele tale am descoperit o lume nouă, am găsit o altă definiţie a fericirii, am învăţat să respir un alt aer.

Eu te-am îmbraţişat cu pasiunea cu care valul îmbrăţişează marea şi ţărmul, iar tu ai pătruns în sufletul meu prin toţi porii... Acum, fără tine toate s-au prabuşit, iar amintirile nu fac altceva decât să intensifice durerea pe care o simt aici, adânc înfiptă în fărâmitura de suflet ce mi-a mai rămas.

Sunt singură şi mi-e dor de tine! Te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un ritm de foc, te port în mine ca un cântec auzit în locuri dragi pe care le-am părăsit în nădejdea întoarcerii.

Ai rămas cântecul care mă adoarme noaptea, vocea care-mi mângâie tristeţea, vântul ce-mi răsfaţă părul, o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a visa... şi primul meu gând...

Iartă-mă că m-am îndrăgostit de tine! Ai plecat şi m-ai lăsat dorindu-te... Ce aş putea să fac fără tine? Inima mea te cheamă. Când vei reveni? Zile, nopţi, săptămâni se vor scurge prin porţile timpului, până în momentul în care vei fi iar în braţele mele... În fiecare noapte te visez şi te caut cu ochii minţii de cum mă trezesc. Te caut, cum îşi caută mama disperată copilul rătăcit! Te vreau! Te cer! Şi te aştept! Te vreau ca un preţ al iubirii, te cer ca un preţ al suferinţei şi te aştept ca o solie mângâietoare! În vis şi-n gând te-am sărutat pe tâmple, pe obraji, pe ochi, ocolind să te sărut pe buze, de teamă să nu te ard din dragoste!

Sărut ochii tăi calzi care au fost o clipă ai mei!...

Craiova 1996