Minunea
mea, copilul meu,
Te-am botezat lângă altar,
Curat să-i fii lui Dumnezeu
Aşa cum te-am primit, ca dar!
Curat să-i fii lui Dumnezeu
Aşa cum te-am primit, ca dar!
Ţi-am
dăruit cu drag un nume
Pe care l-a purtat şi moşul,
Să nu te rătăceşti prin lume
Când vei pleca să-ţi afli rostul.
Pe care l-a purtat şi moşul,
Să nu te rătăceşti prin lume
Când vei pleca să-ţi afli rostul.
Să-l
porţi oriunde, cu mândrie,
De când vei şti să mergi pe cale
Şi până-n ceasul ce-o să vie,
Apusul arderii finale…
De când vei şti să mergi pe cale
Şi până-n ceasul ce-o să vie,
Apusul arderii finale…
Prin
nume porţi o veşnicie,
Din seminţia acestui neam;
Şi dârz să fii - prin bărbăţie,
Să mă faci mândră că te am!
Din seminţia acestui neam;
Şi dârz să fii - prin bărbăţie,
Să mă faci mândră că te am!
Aşa
vei duce mai departe,
Portul şi graiul cel bătrân
Frumos, cum nu-i în altă parte;
Căci tu eşti suflet de ROMÂN!
Portul şi graiul cel bătrân
Frumos, cum nu-i în altă parte;
Căci tu eşti suflet de ROMÂN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu