Soțul meu are o amantă...

Soțul meu are o amantă. Știu. Simt cu întreagă ființa mea. Am stomacul în gât. Am fost atât de sigură, prea sigură pe mine și pe sentimentele lui…
Nu știu când și cum, dar am pierdut primul loc din inima lui. Sunt derutată. Mi se părea atât de firesc să am dragostea lui.
Cam de o lună e închis în sine, cu gândurile lui. Ochii îi ard și a slăbit. E tot timpul preocupat. Când îmi vorbește se uită prin mine. Privirea, atât de caldă înainte, acum e perdea groasă de răceală, străină. Îl văd cum stă visător, cu gândul în altă parte. Tonul vocii e altul. I-a murit interesul pentru mine, femeia lui
Într-o zi am intrat în camera unde el vorbea la telefon. A închis brusc, ca și cum l-aș fi surprins făcând ceva rău. Mi-a spus repede, fără să-l întreb, că vorbea cu un coleg. Dar era clar că minte.
Eu… îl doresc. Cu dragoste și disperare. E omul meu drag. Frica de a-l pierde a reactivat sentimente care hibernau în iarna sufletului meu.
Încerc să-l recâștig cu mici trucuri feminine. Dar nu le vede și mă simt îngrozitor de umilită.
Înainte era gelos. Încerc și pedala asta, dar nu mai funcționează. Nu-l interesează.
Mereu am afirmat că într-o situație de genul acesta aș pleca fără să mă uit în urmă. E ușor să zici, când nu e vorba despre tine. Stomacul mi-e în gât. Am slăbit în ultimele săptămâni, mai tare decât după orice dietă. Și, pentru prima dată în viață, nu știu cum să procedez. Când, unde și ce s-a rupt? Am fost atât de sigură pe sentimentele lui, pe puterea mea asupra lui…
Nu-mi aude tăcerile, el, care observa orice inflexiune a vocii mele, orice mic detaliu. E distrat. Cu ochii arzând, cu gândurile aiurea. Mi-e dor de căldura lui, de care acum se bucură o alta.
Aseară, după ce s-a dus la culcare, am intrat cumva în adresa lui de e-mail. În drafts era un e-mail început, adresat mie. L-am deschis cu degetele tremurânde:
„Iubito! Mi-e atât de greu! Iubita mea nebună, sufletul meu pereche. Cum să-ți spun că plec? Am alungat răul din prejma ta întotdeauna. Dar ce să fac azi, când răul e în mine? Azi am primit rezultatul biopsiei făcută acum patru săptămâni. Iartă-mă că ți-am ascuns, noi ne-am spus întotdeauna totul. Dar am sperat că e o falsă alarmă. De ce să te îngrijorez și pe tine? Dar, vezi tu? Boala…”

A fost aşa de...

A fost aşa de lungă vremea

În care nu te-am cunoscut

Că n-aş dori fără de tine

Vreodată s-am alt început.

A fost aşa de-amar paharul

Fără de tine, dragul meu,

Că n-aş mai vrea să-l gust vreodată.

Mai bine-nsetată mereu.

A fost aşa de grea-ncercarea

Şi parcă nu se mai sfârşea,

Că-ngenuncheam în rugăciune

Şi lacrima pe-obraji curgea.

A fost aşa de grea durerea

În lipsa ta... O, dac-ai ştii...

Unde sunt clipele fericite,

Fără tine, ce-aş putea fii?

A fost aşa de lungă vremea

În care eu te-am căutat...

Azi eşti cu mine-s fericită

Aşteptarea-a meritat!

Îngenunchiam privind spre cer

Şi rugăciunea mă-ntărea.

Ştiam că te gândeşti la mine,

Deşi nu te puteam vedea.

Distanţa dintre noi e mare

Dar ştiu că vei veni-ntr-o zi,

Cu siguranţă eşti acolo

Şi cu iubire mă susţii.

De-atâta timp, de-atâta vreme

Aştept de la tine răspuns

De nu mi-ai fi dat tu putere

Aş fi căzut de mult răpus.

Dar Tu ai fost mereu acolo

Şi mă susţii cu optimismul tău

Şi-o să-mplineşti făgăduinţa,

Oricât se va lupta cel rău.

8 oct. 2013

E bine sa iertam.

,,Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi, producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. Oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, rugaţi-vă în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. Orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru . Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric, poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om. Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampire energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună. Dependenţa naşte agresivitatea, iar agresivitatea produce boala. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor. Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora, iar dacă vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.

IMPORTANT: Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă (de ce nu ?).Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge. Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun, noi pretindem imediat recompensă.
Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere. Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte . Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-l iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.
Cum dăruieşti aşa primeşti! Răzbunându-te te, faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana incleştată în timp. În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat, cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul. Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii) conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.
Asadar suntem ceea ce suntem ca rezultat a tot ceea ce am gandit!”

Sursa: http://www.esoterism.ro/ro/sup.php

Abia aştept să vină vara!

Abia aştept să vină vara, să-mi cânte marea din vioară
Să mă cuprindă-n braţe strâns, cum a facut-o-ntâia oară.

Iar tu să îmi zâmbeşti duios din ochi albaştri de ciocoare

Şi să mă iei apoi de mână, să ne-avântăm de-ndată-n mare,

Să îi sărut valul vulcanic cu mângâieri de alizeu
Să ancorez cu el odată, căci de ani buni aştept mereu.

Să mă scufund în a ei apă, chiar de se zbuciumă prea tare

Şi fericită eu să strig: ,,Doamne, ce bine e la mare!”

Abia aştept să vină vara şi, zilnic, tu să îmi zâmbeşti,
Să ne-alintăm ca doi copii şi-acasă-apoi să mă–nsoţeşti

Şi-n starea de euforie să-mi uit tristeţea şi destinul,

Să spintecăm azurul mării şi în pahar să turnăm vinul.

Georgeta Nedelcu - Craiova 19, 01, 2016

Despre iubire...

,Nu vei putea trai fara flacara, daca ai cunoscut extazul arderii!" (RUMI)

MOTTO: ,,Există oameni pe lumea asta, de care ţi-e dor, pentru că atunci când eşti lângă ei simţi că-ţi răspund la ceea ce este etern în tine, te fac să uiţi mizeria trecătoare a acestei lumi şi-ţi aduc ceva din mângâierea veşnică." (ARSENIE BOCA)

Numai cine te iubeste cu adevarat, intelege cele trei lucruri pe care nimeni nu le intelege: durerea din spatele zambetului tau, iubirea din spatele tradarii tale, motivele din spatele tacerii tale!

Cateodata-n viata, dovada ca iubesti
E, pentrul cel iubit, de stii ca-i este bine,
Sa poti gasi puterea, sa pleci, sa-l parasesti
Indiferent ce-n suflet, inseamna pentru tine!

Trei principii susţin o relaţie

  Am inceput sa cred cu tărie ca acele relații care pornesc cu stângul si care nu se dezvolta pe cel putin trei principii sunt eșuate din start. Pentru mine prioritare au fost, sunt si o sa fie mereu acestea: increderea, respectul si dragostea. Sunt lucruri pe care oricat de multi bani ai avea, nu o sa le poti cumpara. Pe langa ele ar mai fi răbdarea, moralitatea, integritatea si caracterul. Dar pe astea le afli in timp. Nu ai cum sa le vezi de la inceput pentru ca unii le mimează foarte bine. Vârsta pentru mine nu este data de câți are acel om. Ea imi este data mereu de experiențele prin care a trecut acel om. Si mai mult, de modul cum a reusit sa se împace cu trecutul lui. Suntem oameni si greșim. Unii ar spune ca nu e normal sa greșești. Eu cred ca atunci cand greșești este cea mai mare dovada ca ai incercat. Nu la toti le iasă in viata din prima, dar pana la urma nu asta face diferența între învins si câștigător? Oare câștigătorul daca ar fi renunțat ar mai fi câștigat?

Să îmi arăţi ce mult pot fi iubită

Cu mii de gânduri ţi-am rămas datoare
Dar îţi promit, îmi voi plăti creanţa
Şi o să vezi că data viitoare
Trandafiri galbeni vor tivi romanţa.

Emoţii ne vor căptuşi timpanul,
Vom sta timizi, chiar la aceeaşi masă,
Zâmbind ne va încuraja elanul
Şi rătăci-vom drumul către casă.

Dar şi tu mi-ai rămas dator... Dă-mi încă
Un mic sărut, aici, pe-obrazul stâng,
Dobândă o să-ţi iau că-i prea adâncă
Dorinţa asta, care-ncerc s-o-nfrâng.

Mii de cuvinte între noi să zboare,
Pe buze să-mi sclipească stropi de rouă:
Săruturi zeci. Şi eu îţi sunt datoare
În astă viaţă şi, dacă nu mai plouă

Vom invita la masa noastră luna
Și infinitu-mi va sorbi din palmă,
Trei stele mici vor așeza cununa
Pe fruntea mea - o simfonie calmă.

Îmi voi plăti, desigur, datoria,
Dobânda poate fi și înzecită
Atât cât mă va ţine fantezia...
Tu să-mi arăţi ce mult pot fi iubită.

Ca orice om...

Ca orice om, am multe vicii,

Dar tu eşti viciul meu suprem,
Păcat că azi, printre capricii,
Tu rătăceşti, când eu te chem!

Ca orice om, mai plâng şi eu,
Nu-i o ruşine, dau de ştire,
Că lacrimile, Dumnezeu,
Le răsplăteşte cu iubire!

Ca orice om, mai şi greşesc,
Dar a greşi, e omeneşte,
Ofer iubire cât trăiesc,
Căci om, e cel care iubeşte!

Ca orice om, aveam şi vise
Şi multe ţeluri mai aveam,
Ce le puteam vedea atinse,
Doar împreună de eram!

Ca orice om, am şi iubit,
Numai pe tine, ce e drept,
Dar ai plecat în mod subit,
Zdrobindu-mi inima din piept!

Ca orice om, am şi iertat,
Dar procedat-am bine oare?!
Căci eu apoi, când am clacat,
Tratată-am fost cu nepăsare!

Ca orice om, am şi-un motiv,
S-aspir la fericirea pură,
Chiar dacă zâmbetu-mi tardiv,
Retras e într-un colţ de gură!

Ca orice om, am doruri grele,
Nu pot sta-n ploi de vorbe-acide,
Doar ştii, mă-ndepărtez de ele
Şi de-ale lor sensuri perfide!

Ca orice om, am temeri, zeci,
Care m-au prins în jocul lor,
Şi-aduc pe faţa-mi lacrimi reci,
Într-un ecou răsunător!

Ca orice om, car crucea-mi grea,
În linişte, cu pas mărunt
Si orice temeri aş avea,
De unul singur le înfrunt!

Ca orice om, aş vrea nespus ,
Să pot primi cât dăruiesc,
Însă mi-e scris, acolo... sus,
Doar singură sa vieţuiesc!

Eşti bărbatul altcuiva...

Eu ţi-am oferit iubirea,
Dar... ai să-nţelegi vreodată,
De ce-n gândurile mele
Mă consider vinovată?

Atunci cînd te strâng în braţe
Mi-e greu să pot accepta
Că de fapt, fără vreo vină
Eşti barbatul altcuiva...

Mă pierzi voit...

Mă pierzi voit, dar să nu ai pretenţii
Ştii că-ntre noi a fost cândva iubire,
Uitări se-aştern în suflet cu grăbire
Şi cerul nu mai are intervenţii.

Mi-ai fost lumină şi mi-ai fost iubire,
Am fost păgâni, am fost şi inocenţi,
Îndrăgostiţi bizar, mereu prezenţi,
Şi-n inimi bate toaca în neştire.

Tu pleci acum şi nu ştiu câte rute
Misterioase vor să te atragă.
Eu nu te ţin cu mâini durute, brute,
Îţi las voinţa liberă, întreagă.
Ignor atâtea, vrute şi nevrute...
Mă pierzi voit, dar... ştiu că îţi sunt dragă.

August 2013