Ca orice om...

Ca orice om, am multe vicii,

Dar tu eşti viciul meu suprem,
Păcat că azi, printre capricii,
Tu rătăceşti, când eu te chem!

Ca orice om, mai plâng şi eu,
Nu-i o ruşine, dau de ştire,
Că lacrimile, Dumnezeu,
Le răsplăteşte cu iubire!

Ca orice om, mai şi greşesc,
Dar a greşi, e omeneşte,
Ofer iubire cât trăiesc,
Căci om, e cel care iubeşte!

Ca orice om, aveam şi vise
Şi multe ţeluri mai aveam,
Ce le puteam vedea atinse,
Doar împreună de eram!

Ca orice om, am şi iubit,
Numai pe tine, ce e drept,
Dar ai plecat în mod subit,
Zdrobindu-mi inima din piept!

Ca orice om, am şi iertat,
Dar procedat-am bine oare?!
Căci eu apoi, când am clacat,
Tratată-am fost cu nepăsare!

Ca orice om, am şi-un motiv,
S-aspir la fericirea pură,
Chiar dacă zâmbetu-mi tardiv,
Retras e într-un colţ de gură!

Ca orice om, am doruri grele,
Nu pot sta-n ploi de vorbe-acide,
Doar ştii, mă-ndepărtez de ele
Şi de-ale lor sensuri perfide!

Ca orice om, am temeri, zeci,
Care m-au prins în jocul lor,
Şi-aduc pe faţa-mi lacrimi reci,
Într-un ecou răsunător!

Ca orice om, car crucea-mi grea,
În linişte, cu pas mărunt
Si orice temeri aş avea,
De unul singur le înfrunt!

Ca orice om, aş vrea nespus ,
Să pot primi cât dăruiesc,
Însă mi-e scris, acolo... sus,
Doar singură sa vieţuiesc!