Să îmi arăţi ce mult pot fi iubită

Cu mii de gânduri ţi-am rămas datoare
Dar îţi promit, îmi voi plăti creanţa
Şi o să vezi că data viitoare
Trandafiri galbeni vor tivi romanţa.

Emoţii ne vor căptuşi timpanul,
Vom sta timizi, chiar la aceeaşi masă,
Zâmbind ne va încuraja elanul
Şi rătăci-vom drumul către casă.

Dar şi tu mi-ai rămas dator... Dă-mi încă
Un mic sărut, aici, pe-obrazul stâng,
Dobândă o să-ţi iau că-i prea adâncă
Dorinţa asta, care-ncerc s-o-nfrâng.

Mii de cuvinte între noi să zboare,
Pe buze să-mi sclipească stropi de rouă:
Săruturi zeci. Şi eu îţi sunt datoare
În astă viaţă şi, dacă nu mai plouă

Vom invita la masa noastră luna
Și infinitu-mi va sorbi din palmă,
Trei stele mici vor așeza cununa
Pe fruntea mea - o simfonie calmă.

Îmi voi plăti, desigur, datoria,
Dobânda poate fi și înzecită
Atât cât mă va ţine fantezia...
Tu să-mi arăţi ce mult pot fi iubită.