Bine ati venit!

mulţumesc ca îmi vizitaţi blogul şi că ma citiţi! Prezenţa voastră aici, în căsuţa aceasta, atât de intimă a sufletului meu, a însemnat, de multe ori, alinarea de care aveau nevoie rănile mereu deschise ale sufletului meu, încrederea care-mi lipsea pentru a mai face un pas pe acelaşi sinuos drum. Să aveţi lumină şi bucurie în noul an, să vă fie sufletele calde şi mereu îmbrăţişate de sentimente înălţătoare. Să fiţi mereu înconjuraţi de frumos şi de bunătate! Vă doresc multă sănătate! Georgeta

joi, 9 iulie 2015

Despre iubire...

,Nu vei putea trai fara flacara, daca ai cunoscut extazul arderii!" (RUMI)

MOTTO: ,,Există oameni pe lumea asta, de care ţi-e dor, pentru că atunci când eşti lângă ei simţi că-ţi răspund la ceea ce este etern în tine, te fac să uiţi mizeria trecătoare a acestei lumi şi-ţi aduc ceva din mângâierea veşnică." (ARSENIE BOCA)

Numai cine te iubeste cu adevarat, intelege cele trei lucruri pe care nimeni nu le intelege: durerea din spatele zambetului tau, iubirea din spatele tradarii tale, motivele din spatele tacerii tale!

Cateodata-n viata, dovada ca iubesti
E, pentrul cel iubit, de stii ca-i este bine,
Sa poti gasi puterea, sa pleci, sa-l parasesti
Indiferent ce-n suflet, inseamna pentru tine!

marți, 7 iulie 2015

Trei principii susţin o relaţie

  Am inceput sa cred cu tărie ca acele relații care pornesc cu stângul si care nu se dezvolta pe cel putin trei principii sunt eșuate din start. Pentru mine prioritare au fost, sunt si o sa fie mereu acestea: increderea, respectul si dragostea. Sunt lucruri pe care oricat de multi bani ai avea, nu o sa le poti cumpara. Pe langa ele ar mai fi răbdarea, moralitatea, integritatea si caracterul. Dar pe astea le afli in timp. Nu ai cum sa le vezi de la inceput pentru ca unii le mimează foarte bine. Vârsta pentru mine nu este data de câți are acel om. Ea imi este data mereu de experiențele prin care a trecut acel om. Si mai mult, de modul cum a reusit sa se împace cu trecutul lui. Suntem oameni si greșim. Unii ar spune ca nu e normal sa greșești. Eu cred ca atunci cand greșești este cea mai mare dovada ca ai incercat. Nu la toti le iasă in viata din prima, dar pana la urma nu asta face diferența între învins si câștigător? Oare câștigătorul daca ar fi renunțat ar mai fi câștigat?

luni, 16 martie 2015

Să îmi arăţi ce mult pot fi iubită

Cu mii de gânduri ţi-am rămas datoare
Dar îţi promit, îmi voi plăti creanţa
Şi o să vezi că data viitoare

Trandafiri galbeni vor tivi romanţa.

Emoţii ne vor căptuşi timpanul,
Vom sta timizi, chiar la aceeaşi masă,
Zâmbind ne va încuraja
elanul
Şi rătăci-vom drumul către casă.

Dar
şi tu mi-ai rămas dator... Dă-mi încă
Un mic sărut,
aici, pe-obrazul stâng,
Dobândă o să-ţi iau că-i prea adâncă
Dorinţa asta, care-ncerc s-o-nfrâng.

Mii de cuvinte între noi să zboare,
Pe buze
să-mi sclipească stropi de rouă:
Săruturi zeci.
Şi eu îţi sunt datoare

În astă viaţă şi, dacă nu mai plouă

Vom invita la masa noastră luna
Și infinitu-
mi va sorbi din palmă,
Trei stele mici vor așeza cununa
Pe fruntea
mea - o simfonie calmă.

Îmi voi plăti, desigur, datoria,
Dobând
a poate fi și înzecită
Atât cât mă va
ţine fantezia...

Tu să-mi arăţi ce mult pot fi iubită.




Ca orice om...

Ca orice om, am multe vicii,
Dar tu eşti viciul meu suprem,
Păcat că azi, printre capricii,
Tu rătăceşti, când eu te chem!

Ca orice om, mai plâng şi eu,
Nu-i o ruşine, dau de ştire,
Că lacrimile, Dumnezeu,
Le răsplăteşte cu iubire!

Ca orice om, mai şi greşesc,
Dar a greşi, e omeneşte,
Ofer iubire cât trăiesc,
Căci om, e cel care iubeşte!

Ca orice om, aveam şi vise
Şi multe ţeluri mai aveam,
Ce le puteam vedea atinse,
Doar împreună de eram!

Ca orice om, am şi iubit,
Numai pe tine, ce e drept,
Dar ai plecat în mod subit,
Furându-mi inima din piept!

Ca orice om, am şi iertat,
Dar procedat-am bine oare?!
Căci eu apoi, când am clacat,
Tratată-am fost cu nepăsare!

Ca orice om, am şi-un motiv,
S-aspir la fericirea pură,
Chiar dacă zâmbetu-mi tardiv,
Retras e într-un colţ de gură!

Ca orice om, am doruri grele,
Nu pot sta-n ploi de vorbe-acide,
Doar ştii, mă-ndepărtez de ele
Şi de-ale lor sensuri perfide!

Ca orice om, am temeri, zeci,
Care m-au prins în jocul lor,
Şi-aduc pe faţa-mi lacrimi reci,
Într-un ecou răsunător!

Ca orice om, car crucea-mi grea,
În linişte, cu pas mărunt
Si orice temeri aş avea,
De unul singur le înfrunt!

Ca orice om, aş vrea nespus ,
Să pot primi cât dăruiesc,
Însă mi-e scris, acolo... sus,
În singurătate sa trăiesc!


Eşti bărbatul altcuiva...

Eu ţi-am oferit iubirea,
Dar... ai să-nţelegi vreodată,
De ce-n gândurile
mele

consider vinovată?


Atunci cînd te strâng în braţe
Mi-e greu să pot accepta
Că de fapt, fără vreo vină
Eşti
barbatul altcuiva...

Mă pierzi voit...

Mă pierzi voit, dar să nu ai pretenţii
Ştii -ntre noi a fost cândva iubire,
Uitări se-aştern în suflet cu grăbire
Şi cerul nu mai are intervenţii.

Mi-ai fost lumină şi mi-ai fost
iubire,

Am fost păgâni, am fost şi inocenţi,
Îndrăgostiţi bizar, mereu prezenţi,
Şi-n inimi bate toaca în neştire.

Tu pleci acum şi nu ştiu câte rute

Misterioase vor să te atragă.
Eu nu te ţin cu mâini durute, brute,
Îţi las voinţa liberă, întreagă.
Ignor atâtea, vrute şi nevrute...
pierzi voit, dar... ştiu că îţi sunt dragă.

August 2013

Ce îmi place şi ce nu îmi place

Ce-mi place? Cinstea şi corectitudinea, moştenite de la părinţi şi produsele locale tradiţionale.


Ce nu-mi place? Că în ziua de astăzi tinerii renunţă prea uşor la parteneri. Eu mi-am cunoscut soţul şi într-o săptămână s-a mutat la mine. Nu ne-am fi despăriţit niciodată, dar aşa a vrut Dumnezeu. Copiii de astăzi vin tot cu alte prietene acasă.

duminică, 15 martie 2015

Balada pentru noi - poezie armeana de NAHABED KUCEAK



Pe lumea asta tu esti un inel,
Iar eu, deasupra-i, piatra pretioasa,
Esti iarba care creste la parau
Iar eu, deasupra-i, roua ce se lasa.

Esti marul intr-o ramura de pom,
Iar eu, deasupra-i, mica frunza, verde.
Ma tem de toamna, mar: de-ai fi cules,
Si frunza-mi mica s-ar usca, s-ar pierde.

Esti floarea care pe campie creste,
Iar eu sunt raza care o-ncalzeste.
Esti cerul azuriu care-mi zambeste,
Iar eu, nebunul care te iubeste.

Esti trandafirul care mandru creste,
Eu, gradinarul care-l ingrijeste.
Esti fulg de nea ce coboara din cer,

Eu sunt copilul ce se bucura de el.

Esti si vei fi mereu iubirea mea,
Sunt si voi fi mereu in mintea ta.
Tu esti femeia ce dragoste-mi va darui,
Iar eu barbatul ce te va iubi.


Să nu mă întrebi



Să nu mă-ntrebi de ce-mi pasă de tine...
N-
aş şti să-ţi spun ce e-n sufletul meu.
De ce-mi fac griji, să-
ţi fie ţie bine,

De ce la tine mă gândesc mereu...


N-aş şti să-ţi spun de ce răsare Luna.
De ce
dispare Soarele-n apus.

De ce la tine mă gândesc într-una.
Nu mă-ntreba, că n-am
să-ţi dau răspuns.


Ştiu doar că-mi bate inima mai tare,
De câte ori la tine mă gândesc.
C
âng eşti aici te-ascult cu încantare,

Şi doar la tine-aş vrea eu să privesc ...


Să nu mă-ntrebi că n-aş şti ce să-ţi spun.
Ştiu doar că vreau să fiu cu tine-acum!

Suflet de ROM\N!

                                                     
                                 Minunea mea, copilul meu,
Te-am botezat lângă altar,
Curat să-i fii lui Dumnezeu
Aşa cum te-am primit, ca dar!

Ţi-am dăruit cu drag un nume
Pe care l-a purtat şi moşul,
Să nu te rătăceşti prin lume
Când vei pleca să-ţi afli rostul.

Să-l porţi oriunde, cu mândrie,
De când vei şti să mergi pe cale
Şi până-n ceasul ce-o să vie,
Apusul arderii finale…

Prin nume porţi o veşnicie,
Din seminţia acestui neam;
Şi dârz să fii - prin bărbăţie,
Să mă faci mândră că te am!

Aşa vei duce mai departe,
Portul şi graiul cel bătrân
Frumos, cum nu-i în altă parte;
Căci tu 
eşti suflet de ROMÂN!


luni, 9 martie 2015

Scrisoarea adresată mameri sale, de copilului obligat să adoarmă singur




Sunt complet derutat! M-am obişnuit să adorm în braţele tale moi, calde, pline de iubire. În fiecare seară mă cuibăream acolo, lipit de tine, îţi auzeam bătăile inimii, îţi simţeam parfumul, îţi priveam chipul frumos şi, fără să-mi dau seama, adormeam în siguranţă, în îmbrăţişarea ta plină de dragoste. Când mă trezeam cu stomăcelul mârâind de foame, sau pentru că mi-era frig sau cald, ori pentru că aveam nevoie de puţină atenţie, tu erai acolo, cu braţele pregătite să mă poarte din nou spre cele mai frumoase vise.
Dar de o săptămână încoace, totul s-a schimbat. În fiecare seara din această ultimă săptămână s-a întâmplat acelaşi lucru: m-ai aşezat în pătuţ, m-ai sărutat de noapte bună, ai stins lumina şi ai plecat din cameră. La început am fost derutat, întrebându-mă unde ai plecat. Apoi a început să-mi fie frică, aşa că te-am strigat. Şi te-am strigat… Şi te-am tot strigat, mami, dar tu nu ai venit. Am fost aşa de trist, mami… Aveam atâta nevoie de tine… Nu m-am mai simţit vreodată atât de singur. Unde ai plecat?
În cele din urmă, te-ai întors. Vai, ce fericit am fost când te-am văzut, parcă mi se luase o piatră de pe inimă. Crezusem că m-ai părăsit. M-am ridicat şi am întins mânuţele spre tine, dar tu nu m-ai luat în braţe. Nici nu te-ai uitat în ochii mei. M-ai aşezat din nou în pătuţ cu braţele tale moi şi calde, mi-ai spus: ”Sssttt, e ora de culcare, noapte bună!” şi iar ai plecat.
Asta s-a întâmplat din nou şi din nou, de nenumărate ori. Te tot strigam şi, după un timp, de fiecare dată mai lung, veneai la mine, dar nu mă luai în braţe. După ce am tot plâns după tine, la un moment dat, a trebuit să mă opresc. Gâtul mă durea foarte tare, capul îmi vâjâia, burtica îmi mârâia de foame. Dar cel mai tare mă durea inima. Pur şi simplu nu înţelegeam de ce ai plecat de lângă mine.
După câteva asemenea nopţi care parcă au durat o veşnicie, a trebuit să renunţ, pentru că tu nu veneai când te strigam, iar când, într-un final, veneai, nici măcar nu te uitai la mine, parcă nici nu-ţi păsa că suspin şi tremur din tot corpul. Durerea era prea mare ca să mai continuu.
Nu înţeleg, mami. În timpul zilei, când cad şi mă lovesc, mă iei repede în braţe şi mă săruţi ca să-mi treacă. Dacă îmi e foame, îmi dai să mănânc. Dacă mă îndrept spre tine să ne drăgălim, îmi ghiceşti gândurile şi mă iei în braţe, mă acoperi de sus până jos cu sărutări şi îmi spui cât de mult mă iubeşti. Dacă am nevoie de tine, imediat îmi răspunzi.
Dar seara, când e întuneric şi linişte şi lumina de veghe aruncă umbre ciudate pe perete, tu dispari. Ştiu că eşti obosită, mami, dar te iubesc atât de mult… Vreau doar să fiu lângă tine, atâta tot.




luni, 9 februarie 2015

7 barbaţi nepotriviţi pentru o relaţie

Exista foarte multe tipuri de barbati, dar, dintr-un motiv sau altul, unele femei il prefera intotdeuana pe acela nepotrivit. Chiar daca nu te numeri printre masochiste, se poate sa fi avut si tu de-a face cu unul din specimenele descrise mai jos.
Afla care sunt semnalmentele unui barbat nepotrivit pentru o relatie ca sa nu te trezesti indragostita de Mister Wrong.

Baiatul rau
Un clasic al genului „barbat nepotrivit”, baiatul rau are tot ce ii trebuie ca sa iti suceasca mintile. Este carismatic, enigmatic si deseori foarte bun la jocurile de cuvinte. Cu toate acestea, daca pare mai degraba rece decat ganditor, daca e prea plin de toane ca sa poti sa discuti cu el si daca are o atitudine negativa fata de tot si toate, ai de-a face cu un tip imposibil de care este bine sa scapi cat mai repede.

Barbatul casatorit
Ti-ai spus ca nu ai iesi niciodata cu un barbat casatorit, dar iata ca ti s-a intamplat si tie. Motivele pe care le gasesti sunt diverse - este nefericit. Sotia lui nu e femeia potrivita pentru el, ea il insala, este in plin proces de divort etc. Toate acestea nu conteaza. Chiar daca se plange non-stop ca e nefericit, dar nu o paraseste pe sotia lui, te ia de proasta. Cel mai probabil simte nevoia sa faca pe cocosul si pe Don-Juan-ul, ca sa isi improspateze ego-ul. Nu fi naiva! N-o sa fi niciodata mai mult decat „vioara a doua”.

Barbatul vesnic departe
Nu vorbim despre relatiile la distanta, care pot functiona foarte bine daca exista vointa. Vorbim despre acele relatii la distanta pe care el le prefera asa si face orice ca sa le mentina la acel nivel superficial. Daca esti implicata intr-o relatie „long-distance” cu cineva care nu da semne ca vrea sa iti fie aproape tot timpul, care nu face niciun efort ca sa fie cu tine si tu faci totul, care nu iti da niste raspunsuri cu privire la momentul in care veti fi, in sfarsit, impreuna asa cum trebuie, atunci este cazul sa-i dai papucii.

Barbatul indisponibil emotional
Acest barbat este incapabil sa se lege emotional de tine. Are intotdeauna un scut, nu te lasa sa te apropii cu adevarat nicicum si iti da de inteles ca poate trai foarte bine si fara tine. Singura relatie care va functiona cu un asemenea barbat este cea de specialist/pacient, in cazul in care esti psiholog de meserie. Dar daca nu vrei sa-l psihanalizezi, iti recomandam sa-l saluti din mers.

Barbatul alergic la un angajament serios
Este vorba despre barbatul cu care iti petreci 10 ani de zile si el tot nu este pregatit sa te ia de nevasta, sau sa se mute cu tine, sau sa faca orice alt pas care denota faptul ca e capabil sa isi asume un angajament serios. El si-ar dori ca lucrurile sa ramana exact asa cum sunt acum. Daca nu te poti baza pe el si stii ca la greu iti intoarce spatele, atunci intoarce-i-l si tu. Nu are rost sa il obligi sa faca ceva ce nu isi doreste.

Barbatul one-night-stand
Este genul de barbat care se lauda cu lungimea listei de cuceriri. Stie cum sa te seduca si ce sa iti spuna, dar dupa ce s-a culcat cu tine, dispare fara urma. Cel mai periculos barbat de acest tip este acela care te scoate la intalniri si iti da de inteles ca vrea mai mult de la tine, doar ca sa faca sex cu tine. Recunoaste-l dupa replicile ultra-cizelate si lucrate care denota falsitate si dupa aluziile constante la sex si la felul in care acesta nu este, de fapt, atat de important. Scapa urgent de acest Don Juan wannabe!

Barbatul iresponsabil
Acesta este o combinatie din toate tipurile mentionate mai sus. Cel mai rau lucru este ca este selectiv cu momentele in care isi dovedeste iresponsabilitatea. Desi iti este alaturi in anumite momente, dispare fara urma in altele, lasandu-te de izbeliste. Vine dupa tine cand are chef, te ingrijeste daca esti bolnava tot numai cand are chef, te suna dupa acelasi principiu si, de foarte multe ori, iti da de inteles ca… nu are chef sa te vada. Un om care nu iti poate fi alaturi in chestiuni mici, ca de exemplu cararea sacoselor grele de la magazin pana acasa, nu te va tine de mana nici atunci cand vei avea un necaz serios.


Sursa: Modista.ro

Ce NU trebuie sa faci dupa o despartire

De cele mai multe ori, cuplurile ajung la despartire in urma unor greseli, fie a unuia, fie a altuia, fie a ambilor parteneri. Greselile insa persista si dupa despartire sau mai ales dupa ea. Partenerul alungat incearca sa recastige increderea celuilalt, fara sa mai tina cont de nici un fel de reguli, aspect care duce deseori la o inrautatire a situatiei.

Afla ce NU trebuie sa faci dupa o despartire, pentru a nu agrava si mai mult o stare de lucruri deja tensionata.
Nu ii repeta insistent partenerului sa se intoarca la tine
Inainte de toate, pune-te in locul partenerului tau. Daca tu ai fi fost dezamagita de iubitul tau, l-ai fi parasit si apoi el te-ar fi rugat insistent, ori de cate ori ar fi avut ocazia, sa te intorci la el, care ar fi fost reactia ta? Nu te-ai fi indepartat si mai mult? De multe ori, incercarea de apropiere nu face decat sa raceasca si mai mult relatia deja afectata de ruptura. Nu fi agitata si nu actiona la primul impuls. Lasa lucrurile sa decurga de la sine, nu ii arata ca esti chiar atat de disperata sa fiti din nou impreuna.
Nu exagera atunci cand vrei sa iei legatura cu el
Dupa despartire vei simti nevoia, uneori extrem de intensa, de a-l vedea, de a-i vorbi. Incearca iarasi sa fii cat mai moderata posibil. Nu il suna intr-una, nu ii trimite mailuri si sms-uri fara limita si, foarte important, nu ii face vizite neanuntate. Incearca sa fii sau macar sa pari cat de cat detasata. Orice exces nu face decat sa perecliteze orice incercare de reparare a situatiei.
Nu vorbi cu toata lumea despre despartire
Despartirea te poate afecta profund si din aceasta cauza vei simti in permanenta nevoia sa vorbesti despre acest lucru, sa te confesezi celor apropiati. Rezuma-te insa doar la o prietena foarte apropiata sau la o persoana in care ai incredere. Nu trebuie sa afle toata lumea despre problema ta, deoarece oamenii au grija de multe ori sa duca vestea mai departe. Si vei remarca surprinsa cat de mica este lumea, iar eventuale barfe ajunse la urechea partenerului de care tocmai te-ai despartit nu iti va asigura o imagine tocmai favorabila.
Nu iti trimite cea mai buna prietena/ cel mai bun prieten pe post de ambasador al paciiNu crede chiar tot ce vezi in filmele americane. O relatie nu se repara prin intermediul unei terte persoane. Dimpotriva, o eventuala vizita a unei a treia persoane nu face decat sa stearga orice urma de intimitate si de confort. Partenerul tau se va simti stanjenit si nu va dori sa vorbeasca despre o astfel de problema cu altcineva decat cel mult cu tine. Problema despartirii tine exclusiv de cuplu, nu trebuie sa mai implice pe nimeni altcineva.
Nu incerca sa il faci gelos
Desi multi considera ca gelozia poate aduce inapoi doi oameni care candva s-au iubit, lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Partenerul tau iti poate evalua comportamentul ca fiind unul usuratic si superficial. Daca la scurt timp dupa despartirea de el te afisezi cu un alt barbat, el va gandi ca de fapt nici macar nu l-ai iubit cu adevarat si ca ai jucat teatru tot timpul, avand in vedere faptul ca te-ai atasat atat de repede de altcineva. In plus, gandeste-te la faptul ca te joci cu sentimentele unei alte persoane, pe care o implici intr-o razbunare la care cu siguranta nu si-ar dori sa ia parte.
Nu il spiona
Mai ales in perioada imediat urmatoare despartirii, vei fi tentata sa afli despre partenerul tau ce face, unde este, cu cine se intalneste si asa mai departe. Cum el nu iti va mai furniza astfel de informatii, curiozitatea nu iti va da pace. Incearca insa sa nu dai dovada de lipsa de maturitate, spionand si cautand obsesiv informatii despre ceea ce face. Daca afli intamplator, asta e, insa nu o face din proprie initiativa. La un moment dat poti cadea in ridicol.
Nu iti vorbi partenerul de rau
Dupa despartire te simti ranita si tradata. Implicit vei simti nevoia sa il ataci pe cel care te-a facut sa suferi si vei ajunge chiar sa il vorbesti de rau in fata celorlalti. Incearca insa sa te abtii, este posibil sa nu ai dreptate, desi tu esti convinsa ca el e cel care a gresit. In plus, oamenii nu sunt intotdeauna dispusi sa asculte problemele de cuplu ale altora. Le au si ei pe ale lor.

Sursa: Stilfeminin.ro


Cum sa uiti un barbat pe care nu il poti uita











Dupa o despartire, cel mai greu aspect este acela de a uita persoana pe care o iubeai sau pe care inca o iubesti. Fie ca este vorba de trecerea catorva ore sau luni, poate ani, nu oricine poate sa uite atat de repede pe cel cu care a petrecut o anumita perioada de timp si cu care si-a impartit viata. Exista insa cateva lucruri pe care le poti face pentru a uita barbatul pe care aveai impresia ca nu il poti uita niciodata.


    Rupe orice legatura
    Primul si cel mai important pas de a trece peste o relatie trecuta si peste socul despartirii este tocmai ruperea oricarui contact cu persoana in cauza. Aici intra si telefoanele, sms-urile, mesajele de pe retelele sociale si cu atat mai mult intalnirile. Daca vrei intr-adevar sa uiti un barbat si sa poti merge mai departe, trebuie sa eviti orice legatura cu el. E alegerea ta, insa trebuie sa fii constienta de faptul ca orice reintoarcere aduce cu sine vechile suferinte si probleme.

    Nu te culca cu el
    Poti fi tentata sa faci sex cu el tocmai din cauza ca te simti ingrozitor de singura si de deprimata. O noapte petrecuta cu el iti va face insa mult rau. Chiar daca initial fiecare promite ca e ultimul vostru contact sexual, este foarte posibil ca cel putin tu sa te reatasezi de partener si sa speri la o eventuala impacare si revenire la normalitate. Sperantele iti vor fi insa spulberate, asa ca nu vei avea parte decat de o noua stare de rau si de momente deprimante.

    Plangi, dar mergi mai departe
    O despartire te poate aduce in pragul deznadejdii, mai ales daca respectivul barbat insemna totul pentru tine. Nu lasa insa aceasta stare sa te afecteze prea mult timp. Trebuie sa treci peste, orice ar fi, si trebuie sa fii constienta de faptul ca si tu ai viata ta si drumul tau. De aceea, acorda-ti un ragaz de o zi pentru a plange, insa scurteaza ulterior pe cat posibil starea de rau pe care ti-o provoaca respectiva despartire.

Analizeaza relatia cu bune si rele
Pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat si pentru a trece mai usor peste, trebuie sa analizezi cu atentie cele intamplate. Ce a mers si ce nu a mers in relatia voastra? Ce a fost bine si ce a fost gresit? Unde ai gresit tu si unde a gresit el? O astfel de introspectie te va ajuta sa fii mai atenta pe viitor si sa nu repeti greselile din trecut. 

Pune-te pe tine pe primul planDaca pana atunci, incercai sa ii fii partenerului pe plac tot timpul si gandeai mereu lucrurile pentru doi, acum ar fi cazul sa te gandesti mai mult la tine. Acum tu esti prioritatea, iar el nu mai conteaza. Pune-te pe tine pe primul loc si gandeste-te la faptul ca trebuie sa mergi mai departe si sa iti croiesti propriul drum in viata, fara sa il mai implici pe el in ecuatie. In timp vei aprecia acest mod de abordare, iti vei redescoperi hobby-uri si activitati la care este posibil sa fi renuntat din cauza lui.

Sursa: Stilfeminin.ro



Mici consideraţii despre iertare şi paliativul uitare

Am să-mi încep mica mea aserţiune vizavi de sublimul şi divinul act al “iertării” şi meschinul şi umanul act al „uitării” cu explicatia potrivit DEX a cuvântului paliativ.
Deci paliativul este ceva “care face să dispară doar temporar simptomele unei boli, fără a o vindeca. 2) fig. (despre soluţii, propuneri, măsuri etc.) Care nu rezolvă definitiv o dificultate; cu efect trecător, o soluţie care aduce o rezolvare de moment, care rezolvă provizoriu o situaţie sau efectele ei”

“ Care nu rezolvă definitiv o dificultate” cât adevăr grăit în această explicaţie, pentru că eu asa consider uitarea un paliativ lipsit de generozitate, de nobleţe sufletească care trădează sufletul mic, egoist şi până la urmă sută la sută omenesc. Da!... sută la sută omenesc, pentru ca egoismul uman ne damnează de a incapabili de a ierta, ci doar de a trece cu vederea, de a înghesui în străfundurile conştiinţei îmbâcsite de frustrări momentul ofensei, ranchiuna orgoliulul rănit, ura cumplită care cangrenează întregul spirit şi care devine la un moment dat atât de insuportabilă şi dezintegrantă psihic pentru cel ce o poartă în suflet încât se decide ca ultimă şansă de ieşire din propriu calvar, să-şi gratuleze conştiinţa “post mortem” cu clemenţa uitării. Da!..”post mortem” aţi citit bine, întrucât eu cred că atata timp cât am dat deja drumul şuvoiului de resentimente, de ură, de ranchiună, de invidie, de mânie, de supărare şi furie şi nu le-am putut domoli cum se spune în Biblie „
să nu apună soarele peste mânia voastră” în Efeseni 4-26, deja ne-am “omorât” sufletul cu păcatul neiertării, ne-am autoosândit, ne-am autopedepsit la situaţia de a însemina definitiv în sufletul nostru ura ascunsă şi nevindecată, rană care v-a sângera la orice mica zgândărire de orgoliu, şi care v-a extermina din faşă mult timp orice încercare de iertare. Am cazut pe topoganul lucios al pierderii de sine şi nu ne putem opri pâna nu cădem cu fundul de pământ când, ori ne trezim şi uităm ori sucombăm odata cu dispariţia noastră fizică şi ura ce o hrăneam în noi.
Aş vrea să fiu cît de cît coerentă în această mică propunere eseistică cu privire la tema a ierta şi a uita, si de aceea până a mă lansa în mici reflecţii psihologice vizavi de aceste sentimente, nu am putut să nu observ bizareria semantica a limbii române care pentru doua sentimente aflate la perfect antipod foloseşte cuvantul ura care pe de o parte înseamnă „a adresa cuiva o dorinţă de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acţiune etc.), a dori ceva cu o deosebită afecţiune”, dar pe de altă parte înseamnă şi “a purta în suflet un sentiment puternic, nestăpânit, de duşmănie faţă de cineva sau de ceva,
sentiment puternic de antipatie profundă (faţă de cineva sau de ceva). ◊ ~ de moarte, aversiune foarte mare. 2) Atitudine duşmănoasă; ostilitate; vrajbă”
Am spus bizarerie semantică pentru că folosirea aceluiaşi termen în contexte total antonimice, sugerează fulgurant fragilitatea şi usurinşa cu care se trece la cei doi antipozi , această muchie atât de instabilă şi aş spune genial suprinsă semasiologic de chintesenţa lexicală a limbii române:cât timp iubim iertăm uşor, dar când deja ne-am rătăcit sufletul în hăţişurile urii nu mai putem ierta, aproape că nu mai putem nici uita, deoarece ura ca şi iubirea leaga la fel de puternic cele două fiinţe, se spune că ura ca şi iubirea leagă cu lanţuri grele cele două persoane, lanţuri pentru ruperea cărora va dura ani să găsim calea.
De fapt ce este iertarea versus uitarea., cum îşi exprimă ele parametrii la nivel de psihic, emotional, atitudinal si din punctul de vedere al gesturilor nonverbale.
Dar să încep mai bine cu descrierea câtorva parametri atitudinali ai unei persoane care urăşte, care traieşte resentimente puternice:
1-începi să te gândeşti foarte mult la celălalt, la cel care te-a supărat şi dacă te gândeşti mai tot timpul tău liber este foarte grav, deja eşti virusat foarte tare, te trezeşti noaptea şi nu poţi să dormi,plângi, eşti furios.mergi la biserică şi plăteşti slujbe,te vitimizezi,te martirizezi, dar la un moment dat realizezi cât de mult de gândeşti, cât timp preţios din tipul tău de regenerare spirituală îi acorzi, şi asta te frustrează şi mai rău,dar începe să îţi placă sentimentul, lanţul acesta emoţional în care singur te-ai legat şi treptat cazi prizonierul unor astfel de veşnice gânduri şi care sunt atât de nocive încât la un moment dat devin tiparul nostru comportamental, dar nu faci nici un e fort să scapi de ele pentru că :
2-începi o campanie de denigrare a persoanei urâte,paralel cu autovictimizarea: “ câte ai fost nevoit să înghiţi, să suporţi, să treci cu vederea, nu mai poţi continua să lucrezi cu persoana, mai bine preferi să renunţi la tot, etc.”
3-în mediile comun frecventate în momentul cand te întâlnesti ai o atitudine ofensată, o privire rece şi duşmănoasă, crispată, manifestată mai ales când crezi că nu eşti văzut de persoana în cauză, dar să ferească D-zeu ce poate surprinde un aparat foto, ce săgeti otrăvite îţi pornesc din ochii care altă dată erau senini şi blânzi, sau eşti veşnic bântuit de o supărare evidentă care iţi alungeşte obrazul şi te schimonoseşte.Uneori simpla intersectare îţi declanşează un tremur fizic pe care cu greu îl poti stăpâni, sau dimpotrivă bravezi încercând să afişezi o detaşare superioară prin adoptarea unei atitutudini de ignorare ca şi cum nu ar exista prin preajmă persoana în cauză, dar care, de departe are damf de fals, pentru că de fapt tu nu îţi poţi ascunde propriul disconfort de a te întâlni şi oripilarea că mai îndrăzneşte să frecventeze aceleaşi medii cu tine, iar comportamentul civilizat pe care îl adopţi este foarte stresant şi incomod întrucât e greu de mimat.
4-cauţi să faci presiuni de tot felul de la simple aluzii pâna la şantaje explicite asupra prietenilor comuni, pentru a forţa ca aceştia să ia atitudine şi să îşi decline public opţiunea cu cine ţin şi de partea cui sunt, sperând de fapt că vei atrage către sine un val de simpatie enormă şi atitudinea grupului va converge către a ignora şi ostraciza la zidul infamiei persoana nedorită alias urâtă de tine, încât aceasta va renunţa într-un final de la sine, să mai vină în spaţii publice comune.
5-începi o campanie concurenţială, încercând să faci lucruri identice cu persoana în cauză în elanul de a-i arăta că şi tu esti capabil să gestionezi la fel de fericit o situatie, să creezi ceva, etc. Rezultatul este de fapt o clona care are valoare doar pentru tine, care ai clonat deoarece ţi-ai dovedit capacitatea de a face acelaşi lucru cu cel cu care ai intrat într-o astfel de competiţie, dar în planul devenirii generale, al evoluţiei şi creativităţii utile la nivel public, ca expresie de autodefinire personală valabilă şi de uz social general nu ai dovedit nimic, întrucat clonele sunt simple copii şi niciodată nu vor avea încărcătura creativă şi avangardistă, respectul şi aprecierea originalului, şi deci crearea unei clone este un efort inutil care nu înseamnă evoluţie ci simplă capacitate de a copia ceva, dar care într-adevar îţi dă senzaţia de putere şi victorie.
6-când frâiele autostăpânirii le-ai scăpat rău din mâini începi să utilizezi jigniri verbale care îţi scapă în mod public, calcând în picioare toată buna educaţie pe care cu multă grijă ai afişat-o ani de zile, lăsând la vedere natura ta primară, adevăratele trăiri expuse frust fără mască socială. Deja nocivitatea resentimentelor tale este foarte gravă pentru că a atins nişte dimensiuni de exprimare care merg către graniţa patologicului, şi este foarte dezintegrant pentru tine şi foarte nociv pentru imaginea ta publică.Soluţia este doar in tine, speranţa şi puterea de a-ţi tămădui sufletul stă doar în tine si nimeni nu te poate ajuta din afară, decât tu însuţi confruntându-te direct cu propria-ţi constiinţă şi cautând să-ţi recâştigi armonia pierdută.
7-La un moment am vrea să ne oprim fiindcă ajungi la concluzia că ai scăpat rău caii la vale şi nu ştii cum să îi mai stăpâneşti alias resentimentele, actele de agresivitate comportamentală faţă de celălalt . Pe de o parte am vrea să ne oprim,deoarece lucrurile au luat o amploare foarte mare şi chiar nu ne doream aşa ceva, dar nu mai putem da înapoi, întrucât deja public am exprimat o atitudine pe care nu mai avem tăria de a o renega, sau pur şi simplu ne temem pentru noi înşine de a darui iertare întrucât asta ar însemna că toate acuzaţiile aduse celuilalt pâna atunci să le anulăm, să recunoaştem public că ne-am înşelat Şi atunci se întâpla câteva lucruri
8- Nu poţi întrucât toată lumea ar afla de eroarea ta, ceea ce crezi tu că ţi-ar ştirbi imaginea publică având impresia ca vei da dovadă de neseriozitate
-tu ai fi obligat să îţi reconverteşti sentimentele asupra celuilalt adica să stergi total acuzaţiile care i le-ai adus până atunci, şi să pui în loc altele de iubire, de apreciere si stimă
9-rămâi fără arena de proiecţie a unor sentimente, cele negative, prin iertarea celuilalt.Dacă iertarea nu este autentică, de aceste sentimente negative nu scapi pentru că începi să le proiectezi în sine reconvertind ura, ranchiuna, furia, invidia, supărarea în stări de frică, de vulnerabilitate, de confuzie, de remuşcare şi ti se pare mai uşor de suportat primele stări pentru că îţi dau falsa senzaţie că nu te afecteză, doar sunt adresate celuilalt şi trăirea lor îţi mai dau artificiala impresie de forţă .
10-de asemenea dacă mai deţii un rol de lider începi o campanie pripită şi neonorantă pentru tine de a-i restrânge prerogativele celuilalt înainte de termen, de a-i suspenda unele drepturi şi proiecte, şi toate astea pentru că iţi dau pe moment edulcoranta senzaţie a unei victorii. În fapt nu îţi etalezi decât frica, tirania, teama de abilităţile celui care tu îl crezi adversarul, duşmanul tău, şi toate acestea sunt expresia a unei imagini de sine depreciate care are nevoie de reconfirmări în forţă Şi uite aşa poate să apară şi teama de a oferi iertare, pentru că te-ai obişnuit prea mult să-ţi întreţii angoasa,degringolada şi calvarul autostimulat spiritual.
11-supărarea, ofensarea apare brusc din lucruri absolut minore, de fapt cauţi nod în papură cu lumânarea de Paşti şi aproape orice ar face celălalt, ţi se pare o ofensă personală direcţionată sigur şi precis către tine, şi începi să aduni pe o tablă mentală şi să rememorezi evenimente trecute care atunci la momentul producerii lor nu le-ai dat nici o conotaţie conflictuală, sau ofensatoare, dar acum post factum le reinvesteşti cu capacităţi jignitoare suflând mai abitir în jarul ranchiunii care mai devreme sau mai târziu iţi va pârjoli sufletul tau, nu pe cel al adversarului închipuit.

Sursa: D.Sava


Trec o singură dată prin viaţă!

Tocmai de aceea, orice lucru bun pe care îl pot face sau orice gest de calitate pe care îl pot face vreunei fiinţe umane, trebuie să îl fac acum, pentru că nu voi mai trece niciodată pe aici.

Tereza de Calcuta

Secretele unui mariaj de lunga durata

Ne-am obisnuit cu vestile dezamagitoare din ziare, reviste si de la televizor, vesti cu mariaje destramate dupa 2, 10 sau 15 ani. Multi am ajuns sa ne inchipuim ca lucrurile s-au schimbat dramatic in ultima perioada si casniciile fericite si indelungate precum cele ale parintilor sau bunicilor nostri sunt doar niste utopii, povesti de adormit copiii. Cuplurile care umplu paginile revistelor sau fac rating la televiziune sunt exceptiile de la regula insa. Vedetele din muzica sau filme nu au parte de linistea si confortul de care dispunem noi ceilalti. Prin urmare, vietile lor personale sunt mai degraba instabile, iar stirile cu casnicii trainice sunt mai degraba exceptii. Oricine se poate bucura insa de un mariaj fericit, care sa dureze 50 de ani sau chiar mai mult. Acest lucru depinde de cateva conditii care trebuie respectate si despre cateva dintre acestea vom discuta in cele ce urmeaza. De ce ai nevoie?

Ingrijeste-te
Poate suna ciudat dar adevarul este ca, daca nu ai grija de tine si de sanatatea ta, nu ai cum sa speri la un mariaj de lunga durata. Prin urmare, primul lucru la care trebuie sa te gandesti daca iti doresti o aniversare de 50 de ani este cel de a fi prezenta la respectiva aniversare. De a trai atat de mult.

Fa-ti timp pentru a discuta
Suntem mai mereu ocupati, stresati, traim intr-o lume in continua miscare si dezvoltare, rareori ne mai ramane timp pentru lucrurile care conteaza. Cu toate acestea, e important sa iti faci timp pentru viata de cuplu daca vrei ca mariajul tau sa dainuie. Si o buna parte din acest timp, petrece-l comunicand cu sotul tau. Mai ales in ziua de azi, cand avem atat de multe distractii in jur care in timp, ne pot instraina unul de celalalt. Nu e nevoie decat de un minim de jumatate de ora in fiecare zi. Dar sa fie in fiecare zi, nu atunci cand nu ai altceva mai bun de facut. Timpul petrecut cu adevarat impreuna este extrem de important.

Trebuie sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci
Pe de o parte ne referim la procesul de comunicare unde cuvintele inseamna de multe ori la fel de mult ca si tacerea. Trebuie sa stii si cand trebuie sa iti spui parerea dar si cand trebuie sa iti asculti partenerul si mai ales cum o faci. Pe de alta parte, ne referim si la nemultumirile personale si la felul in care le comunici. Nu toate sunt importante, nu trebuie sa despici firul in patru si sa te agheti de toate lucrurile marunte ci sa faci in primul rand distinctie clara intre ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa comunici. Invata cand trebuie sa spui ceva si cand trebuie sa taci.

Nu trece cu vederea problemele!
Am mai spus-o si cu alta ocazie: e important sa porti disputele si certurile cu empatie si cat se poate de uman dar in acelasi timp e important sa le duci la bun sfarsit. Problemele nu se rezolva de la sine, nu vor fi uitate daca le maturi sub covor. Cuplurile de succes au invatat acest lucru si nu se tem de o simpla cearta sau puncte de vedere diferite. Le analizeaza impreuna si stiu sa le invinga.

Sursa: dindragoste.unica.ro


Scrisoare pentru mama...

Sărut mâna, măicuţa mea,

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ţi şoptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist şi de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ţi sunt o grea povară... Dar tu nu ştii cât e de greu să nu-ţi aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de Mângâierile tale, să nu îţi văd chipul tău, măicuţă dragă.
Cât aş vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, linişte, şi bogată dragoste! Ce puternici am fi împreună şi cum am învinge toate necazurile şi mai ales ce frumoasă fi viaţa alături de tine.
Aş vrea şi eu să mă pot bucura de frumuseţea cerului senin, să alerg cu voioşie prin câmpul înflorit, să-ţi împletesc mândră cununiţă şi să tresar nedumerit de ciripitul vesel al vrăbiilor certăreţe...
Ţi-aş încânta sufletul cu multe ghiduşii, iar drăgălăşeniile mele ţi-ar descreţi fruntea în clipele de cumpănă. Te-aş ocroti şi m-aş face scut împotriva necazurilor.
Nu gândi că sunt mic şi neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viaţa ta, măicuţă bună, pe Pruncul Hristos Îl primeşti. Tresar de bucurie gândind cum ţi-ai rezema capul obosit pe umărul meu şi câtă putere ai găsi acolo, cum voi fi reazemul bătrâneţilor tale.
Măicuţă, trebuie să-ţi mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâşia şi mă va transforma în bucăţele mici, fără de viaţă, care vor ajunge la gunoi...
Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara şi cum tremur de frică?
Măicuţă dragă, aş vrea să mă pot uita în ochii tăi şi să te rog să ai milă de mine, să-ţi zâmbesc drăgălaş cum numai eu ştiu - şi să te strâng în braţe şi să-ţi dau forţă şi curaj, încredere şi convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăţi, pentru că îl vei mânia pe Bunul Dumnezeu.
Tu ştii cât e de greu să suporţi o nedreptate: o observaţie, o mustrare venită din partea cuiva care-ţi răneşte doar orgoliul. Imaginează-ţi ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptăţii tale, când tu mă dai nu numai morţii pământeşti, care e atât de grea, dar mă lipseşti şi de lumina lui Hristos.
Mă rog Maicii Domnului să te lumineze şi să-ţi dea putere, înţelepciune şi un pic de dragoste şi milă şi pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tău, suflet din sufletul tău, copilul tău nevinovat. Amin.

5 explicaţii pentru tăcerea lui

Paul Ferrini – “Linistea inimii”, “Iubire fara conditii” –Extrase


A deschide usa inchisorii
Integritatea este definită ca fiind „calitatea sau starea de a fi complet sau nedivizat”. Deşi este clar că aspiraţi cu toţii spre integritate, mulţi dintre voi nu se simt nici compleţi şi nici nedivizaţi. Vă simţiţi descurajaţi, atunci când priviţi înăuntrul vostru, iar căutarea fericirii împreună cu ceilalţi exacerbează rănile voastre cele mai profunde.
Nu există posibilităţi magice de a obţine această condiţie. Vi s-a dat materialul brut al vieţii, pentru ca voi să-l transformaţi. Trebuie să-l modelaţi cu măiestrie, transformându-l într-o operă de artă. Asta înseamnă viaţa voastră: oportunitatea pentru a vă creea pe voi înşivă.
Olarului i-ar fi uşor să respingă lutul, considerându-l de calitate inferioară sau nedemn de el. Dar, dacă ar face-o, viaţa lui n-ar avea nici un înţeles! El nu e definit de către acest lut, ci de ceea ce alege să facă cu el.
Ce alegeţi voi să faceţi cu mâna care vi s-a dat? Cum puteţi ajunge la pace în inimile voastre şi în relaţiile voastre, atunci când sunteţi confruntaţi cu provocările pe care vi le oferă viaţa?
Răspunsul este simplu, dar s-ar putea să nu fie cel pe care-l aşteptaţi. Adevărul este că nu trebuie să faceţi nimic. „Ei bine”, întrebi tu „dar cum poate fi modelat lutul, dacă noi nu trebuie să facem nimic?”
Lutul se modelează prin voinţa voastră de a rămâne în cadrul procesului. Lutul se modelează în lupta voastră şi în capitularea voastră. Opera de artă este oferită, apoi făcută bucăţi şi oferită încă o dată. Vine un moment în care ştiţi că ea e gata şi că nu mai aveţi ce lucra asupra ei.
Şi atunci, vă daţi de-o parte. Atunci, chiar înainte de a vă da seama, vi se mai dă nişte lut în mână. Acum el este de o consistenţă şi de un potenţial diferit. El vă aduce noi provocări.
Nu trebuie să modelaţi lutul. Procesul de modelare constă în însuşi faptul că vă aflaţi în cadrul vieţii voastre. Chiar şi atunci când pare că opuneţi rezistenţă vieţii sau negaţi ce se întâmplă, lutul este modelat în continuare.
Cu alte cuvinte, nu se poate să fii în viaţă şi să nu fii angajat în a crea o operă de artă.
Dar cu criminalul cum e?”, întrebi tu. ,.A creat el o operă de artă din propria sa viaţă?” Da, aşa este. Viaţa lui este consemnarea călătoriei sale prin fricile lui – exact aşa cum viaţa ta este propria ta consemnare. Fiecare dintre voi v-aţi spus propria poveste.
Dacă priveşti în inima lui, vei vedea că povestea ta nu diferă cu nimic de a sa.
Nu există eşecuri pe această planetă. Până şi boschetarii, prostituatele, traficanţii de droguri modelează lutul care le-a fost dat.
O operă de artă nu încetează de a fi operă de artă, doar pentru că ţie nu-ţi place. Aici nu avem de-a face cu poveşti plictisitoare. Fiecare poveste este o piatră preţioasă. Fiecare sculptură are în ea geniu.
Integritatea este un dar universal. Toată lumea îl are. El este o parte din lutul însuşi. Orice construieşti cu viaţa ta, va sta în picioare. Va sta acolo, ca tu să te vezi în el şi să fie văzut de alţii.
Poţi să alegi să-l laşi acolo, sau să-l distrugi. Este alegerea ta. S-ar putea ca alţii să bodogănească şi să spună lucruri neplăcute. E alegerea lor. Nici una dintre aceste alegeri nu înseamnă nimic.
Nu există corect şi greşit în cadrul acestui proces. Dacă ar exista, aceia dintre voi care sunteţi „corecţi” aţi purta un halou permanent.
Nu poţi spune că ceea ce o persoană construieşte cu propria sa viaţă, este de mai mică valoare decât ceea ce construieşte o altă persoană. Tot ceea ce pot spune este că preferi ce a construit cineva, faţă de ce a construit altcineva. Ai propriile tale preferinţe.
Din fericire, Dumnezeu nu le împărtăşeşte. Nici pe ale tale, nici pe ale altcuiva. Dumnezeu ascultă povestea tuturor. Urechea lui se pleacă spre inima fiecărei persoane. Nimeni nu L-a determinat să se îndepărteze, pentru că aceasta a făcut o greşeală. El nu vrea să ştie decât: „Ai învăţat ceva din greşeala ta?”
Integritatea nu este un lucru pe care trebuie să-I câştigaţi. Ea este parte esenţială din cine sunteţi. Nu există nimeni aici care să nu aibă propria integritate, aşa cum nu există nimeni aici care să nu merite iubire.
Bineînţeles că există o mulţime de oameni care nu cred că au integritate. Ei au obiceiul nefericit de a încerca să-şi găsească întregimea, pretinzând timp, atenţie sau bunuri de la alţii. Aceşti oameni nu sunt răi. Ei sunt doar confuzi. Ei nu ştiu că viaţa lor este o operă de artă. Ei nu ştiu că sunt maeştri în sculptură. Ei cred că sunt absolut neîndemânatici.
Intr-o zi, îşi vor da seama că au o mână perfectă. Atunci vor începe să o folosească, muncind cu conştiinciozitate şi plini de energie. Până atunci, joacă rolul de victimă. Se consideră zdrobiţi, nealinaţi, neîntregi.
O persoană de culoare, limitată la un scaun cu rotile, e posibil să nu se simtă întreg, dar nu are mai puţină integritate decât oricine altcineva. Nu i s-a dat un lut de calitate mai proastă. In viaţa asta nu există accidente.
Nimeni nu primeşte lutul altcuiva.

Extrase din “Linistea inimii”