Balada pentru noi - poezie armeana de NAHABED KUCEAK

Pe lumea asta tu esti un inel,
Iar eu, deasupra-i, piatra pretioasa,
Esti iarba care creste la parau
Iar eu, deasupra-i, roua ce se lasa.

Esti marul intr-o ramura de pom,
Iar eu, deasupra-i, mica frunza, verde.
Ma tem de toamna, mar: de-ai fi cules,
Si frunza-mi mica s-ar usca, s-ar pierde.

Esti floarea care pe campie creste,
Iar eu sunt raza care o-ncalzeste.
Esti cerul azuriu care-mi zambeste,
Iar eu, nebunul care te iubeste.

Esti trandafirul care mandru creste,
Eu, gradinarul care-l ingrijeste.
Esti fulg de nea ce coboara din cer,
Eu sunt copilul ce se bucura de el.

Esti si vei fi mereu iubirea mea,
Sunt si voi fi mereu in mintea ta.
Tu esti femeia ce dragoste-mi va darui,
Iar eu barbatul ce te va iubi.

Să nu mă întrebi

Să nu mă-ntrebi de ce-mi pasă de tine...
N-aş şti să-ţi spun ce e-n sufletul meu.
De ce-mi fac griji, să-ţi fie ţie bine,
De ce la tine mă gândesc mereu...

N-aş şti să-ţi spun de ce răsare Luna.
De ce dispare Soarele-n apus.
De ce la tine mă gândesc într-una.
Nu mă-ntreba, că n-am să-ţi dau răspuns.

Ştiu doar că-mi bate inima mai tare,
De câte ori la tine mă gândesc.
Câng eşti aici te-ascult cu încantare,
Şi doar la tine-aş vrea eu să privesc ...

Să nu mă-ntrebi că n-aş şti ce să-ţi spun.
Ştiu doar că vreau să fiu cu tine-acum!

Suflet de ROM\N!

                                                     

                                 Minunea mea, copilul meu,

Te-am botezat lângă altar,
Curat să-i fii lui Dumnezeu
Aşa cum te-am primit, ca dar!

Ţi-am dăruit cu drag un nume
Pe care l-a purtat şi moşul,
Să nu te rătăceşti prin lume
Când vei pleca să-ţi afli rostul.

Să-l porţi oriunde, cu mândrie,
De când vei şti să mergi pe cale
Şi până-n ceasul ce-o să vie,
Apusul arderii finale…

Prin nume porţi o veşnicie,
Din seminţia acestui neam;
Şi dârz să fii - prin bărbăţie,
Să mă faci mândră că te am!

Aşa vei duce mai departe,
Portul şi graiul cel bătrân
Frumos, cum nu-i în altă parte;
Căci tu eşti suflet de ROMÂN!