Îndrăzneşte să păşeşti încrezător în viaţă

De câte ori ţi-ai promis că vei trăi altfel, că te vei schimba şi că nu vei mai lăsa oamenii care te-au rănit să te mai rănească? De câte ori, când ai auzit povestea de viaţă a cuiva, ţi-ai zis că vrei să ai şi tu o poveste pe care să o spui altora? Spune-mi, oare de câte ori ţi-ai repetat că vei face astfel încât să influenţezi viaţa altora în bine? Cât de des, tremurând, ai întins mâna spre acel ceva care-ţi face rău, repetându-ţi că e pentru ultima oară? Şi apoi din nou şi din nou, ţi-ai tot spun că va fi ultima oară. Ultima! Iar din mediocritate, de acolo de unde nu ţi-ai dorit să fii, priveşti spre cei care parcă s-au ridicat, spre cei care şi-au repetat şi ei că va fi ultima oară, şi chiar a fost. Descurajat, dezamăgit, poate că te-ai întrebat ce-ţi lipseşte ţie ca să ai o viaţă extraordinară. Ce nu ai tu, şi au alţii, atunci când vine vorba de a inspira pe alţii?

În primul rând, cei care te fac să te întrebi în legătură cu viaţa ta, sunt cei care au îndrăznit să părăsească zona confortului, sunt cei care împotriva curentului, au păşit curajoşi şi plini de speranţă, sunt cei care atunci când oamenii au lovit în ei, au privit spre lovituri şi au mers mai departe, sunt cei care nu s-au oprit la orice vorbă de ocară şi au mers înainte, spre ţinta lor, spre 

ceea ce şi-au propus, sunt cei care, cu lacrimi în ochi şi cu durere în suflet, au schiţat un zâmbet de fericire atunci când le-a fost cel mai greu în viaţă, sunt cei care au aşteptat să treacă norii ca să poată privi soarele.

Printre acei oameni mă aflu şi eu şi nu mi-a fost uşor deloc. Nu mi-a fost uşor să bătătoresc o nouă cale, nu mi-a fost uşor să privesc în jur şi să văd că sunt singură, fără tine… Nicidecum nu am putea spune că mi-a fost uşor. Nu a fost simplu să văd mâna ta desprinzându-se de mâna mea, doar pentru simplul fapt că atunci ai ales să mergi într-o direcţie diferită.

Ca să ajungi să inspiri pe alţii, trebuie să te laşi tu întâi inspirat. Ca să ajungi să schimbi viaţa altora, trebuie să doreşti să o schimbi întâi pe a ta. Ca să ridici oamenii, trebuie să crezi în ridicarea ta. Să poţi spune altora, cu privirea senină, că viaţa poate fi diferită, că putem fi într-adevăr fericiţi. Trebuie să o crezi tu prima oară! Nu poţi spune celui de lângă tine că peretele din faţa ta e roz, când tu îl vezi negru. Pur şi simplu nu poţi.

Data viitoare, când vom mai tânji ca viaţa noastră să schimbe alte vieţi, ar trebui mai întâi să ne amintim că o schimbare se produce sub efectul extraordinarului. Când o să dorim să avem şi noi o poveste care să-i inspire pe alţii, ar trebui mai întâi să ne aducem aminte că în primul rând, povestea noastră trebuie să fie diferită de povesta celorlalţi oameni. Iar ca să avem o poveste diferită, trebuie să îndrăznim să acţionăm diferit faţă de restul oamenilor. Ca să putem spune oamenilor să renunţe la ceva, data viitoare când vom spune că ceea ce facem este pentru ultima oară, chiar să fie.