Şi bărbaţii plâng

Ne-am obişnuit să spunem că noi femeile ne folosim de lacrimi ca de o armă imbatabilă. Că plângem pentru a obţine ceva, că plângem de emoţie, că plângem ca să ne descărcăm nervii sau frustrarea. Dar, oare sunt lacrimile exclusiv pentru femei? NU! Şi bărbaţii plâng, au şi ei lacrimi, au şi ei dureri, au şi ei emoţii...Dar plâng bărbaţii după o despărţire? Da, plâng!

Ionuţ povesteşte cum viaţa lui s-a schimbat total în clipa în care el şi prietena sa s-au despărţit. ,,Eu şi Alexandra am fost împreună de când eram copii, nu m-am gândit niciodată cum ar fi viaţa mea fără ea, însă din pacate am avut ocazia sa aflu! Si a durut. Dintr-o data nu am mai fost eu, m-am simtit atat de slab si lipsit de ...orice... Sunt un barbat puternic, am 24 de ani, am viata inainte si lumea nu incepe si nu se sfarseste cu Alexandra, poate suna rautacios dar asa e! Insa, nu mi-am putut imagina zilele in care m-as intoarce de la seviciu fara sa o gasesc acasa, nu mi-am putut imagina noptile in care ar fi racita sau ar avea nevoie de mine iar eu nu as mai putea fi langa ea! Era prea mult, stiam ca exista sanse de impacare, stiam ca exista sansa sa fie bine, dar nu puteam concepe viata mea fara ea si am izbucnit in lacrimi. Nu stiu anume m-a facut sa ma simt mic, slab, neputincios, dar gandul ca in acea clipa pierdeam ceea ce conta pentru mine m-a facut sa plang. Nu regret ca am plans, nu m-am simtit ,,femeie”, am stiut doar ca sunt ,,uman” si 

ca durerea sufleteasca ii face pe oameni sa planga. Nu stiu daca am plans vreodata in fata cuiva, poate cand eram mic, dar de fiecare data cand o imbratisez pe Alexandra, ma gandesc la episodul in care am plans simtind ca o pierd si asta ma face sa cred ca Alexandra m-a facut din barbat...,,OM” .

Andrei era obisnuit sa isi insele partenera, toate aventurile sale ii pareau adevarate teste de putere si de dominatie. O iubea pe Anda, dar asta nu il impiedica sa isi mai treaca un nume ,,la activ”. Nu s-a gandit vreodata ca ea ar putea schimba situatia, pentru ca uneori Anda afla adevarul dar stia ca o lua in brate, ii facea cateva promisiuni si gata! Totul se relua. Pana intr-o zi cand a ajuns acasa si nu a mai fost intampinat cu un zambet, pe hol mai multe bagaje asteptau plecare, iar la masa din bucataria Anda statea relaxata si fuma o tigara. ,,Nu te descalta, mi-a spus, nu mai are rost!” O vedeam prin fumul de tigara si nu pricepeam ce vrea, vedeam ca plange dar nu era prima oara, lacrimile ei ma ,,cumparau” adevarat, dar la fel de repede le si uitam. ,,Sunt insarcinata”, mi-a spus. M-am indreptat catre ea si am luat-o in brate, ,,iubito, e minunat”, am soptit eu, dar ea m-a impins ,,pentru ca sunt insarcinata vreau sa pleci, nu e destul loc aici pentru mine, pentru tine si pentru copilul nostru. 

Copilul nostru nu va avea ocazia sa fie fericit din cauza minciunilor si absentelor tale si nu va putea respira datorita lipsei tale de respect. Vreau copilul asta mai mult ca orice , mai mult decat pe tine, asa ca te rog sa pleci si sa intelegi ca daca te-ai fi schimbat ai fi facut-o pentru tine dar acum nu mai are rost, eu am deja o parte din tine si exact partea aceea pura pe care mi-o doresc”. O ascultam innebunit si ma uimea, eram uimit ca urma sa amun copil si ca Anda ma infrunta in felul asta! Niciodata nu imi zisese ca ne despartim, mereu ma rugase sa ma schimb. Acum imi dadea bagajele si imi spunea ca nu mai e loc pentru mine in viata ei. Am inceput sa plang, cu lacrimile unui orb care abia acum vede lumina si puterea ei ii inteapa atat de tare ochii incat ii provoaca lacrimi! Andrei si Anda au ramas impreuna la inceput de dragul copilului ce avea sa se nasca, insa in timp Andrei s-a schimbat si acum este mult mai atent si grijuliu si a renuntat la aventuri. Asa zice el...

Nicusor este un barbat puternic, managerul unui trust de presa, se considera un barbat pe care lacrimile nu il impresioneaza. Merg pe principul ,,crocodilii plang cand isi sfasie hrana” si stim cu totii vorba aceea ,,lacrimi de crocodil”, nu ma impresioneaza lacrimile pentru ca sunt semnele unor oameni slabi si eventual vinovati. Insa recunosc, ca a fost o zi in care am plans, o zi neagra pe care stiu ca nu am dreptul sa o uit. Mama mea era bolnava si, sa ma ierte Dumnezeu dar 

uneori imi doream sa nu se mai chinuie atat si sa isi faca drumul pe care il facem toti. Cand a murit, vestea nu m-a surprins, am suferit dar stiam ca asa este mai bine si pentru ea is pentru noi. Prins in febra pregatirilor si a alergaturilor, probabil nici nu am constientizat ce mi se intampla cu adevarat. Insa, cand a venit fiica mea acasa si a inceput sa planga, am simtit ca mi se rupe sufletul! Abia atunci am cnstientizat ce mi se intampla! Am plans si eu ca un copil, pentru ca in clipa aceea nu conta varsta, nu conta imaginea, nu conta pozitia sociala, in fond eram un copil care isi conducea parintele pe ultimul drum!”

Din punct de vedere medical, lacrimile sunt ,,sanatoase”, cu ajutorul lor eliminam toxine, eliminam un strat de substante chimice produse de organismul nostru cand este suspus stresului, eliminam un strat de exces de tensiuni, avand efect calmant asupra noastra fizic si psihic.
Noi insa putem concluziona ca fiind benefice sau nu, lacrimile nu iarta nici barbatii! Dar acest lucru nu ii face mai putin barbati si uneori au nevoie de un implus pentru a-si permite luxul de a plange. Nu conteaza motivul pentru care plang, in fata cui plang, cum reactioneaza ei dupa ce si-au sters lacrimile. Important este cum reactionam noi, cand ne vedem barbatul coplesit de emotie, rapus de durere, incatusat in lacrimi grele! Important este sa nu uitam in acel moment ca cel care plange in fata noastra, nu este barbatul nostru: este omul nostru! Cu suflet, cu emotii, cu lacrimi!

Sursa: stilfeminin.ro